DECIZIE nr. 248 din 17 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popescu Octavian, Popescu Mirela şi Popescu Codru-Dragomir împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iunie 1997 şi apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popescu Octavian, Popescu Mirela şi Popescu Codru-Dragomir.Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^3 Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a reţinut ca aceasta este lipsită de obiect ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Popescu Octavian, Popescu Mirela şi Popescu Codru-Dragomir, pentru următoarele motive: Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997 a fost pronunţată fără citarea părţilor; dispoziţiile art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 sunt vadit neconstituţionale, deoarece încalcă principiul egalităţii armelor, în sensul că dreptul de a introduce recurs în anulare este rezervat numai procurorului general, „nefiind la indemana celorlalţi cetăţeni”, iar exerciţiul acestui drept „lasă un evident aspect de subiectivism, concretizat în ultima perioadă prin promovarea acestui recurs la cererea chiriaşilor”, şi motivele prevăzute de lege pentru declararea recursului în anulare „se regăsesc la alte cai de atac ce sunt la dispoziţia părţilor”.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunţare.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 şi ale art. 330^3 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Primul motiv de recurs, referitor la necitarea părţilor la judecata în fond, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, soluţia se adoptă cu unanimitatea voturilor completului de judecată, fără citarea părţilor. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluţionează cu citarea părţilor şi a Ministerului Public, asigurându-se în felul acesta posibilitatea pentru părţi de a-şi formula apărările în faţa Curţii Constituţionale.Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat şi urmează a fi respins.Recurentii susţin ca dispoziţiile art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă încalcă principiul egalităţii armelor, iar exercitarea caii de atac a recursului în anulare numai de către procurorul general, nu şi de către ceilalţi cetăţeni, creează posibilităţi de subiectivism.Se susţine şi ca motivele prevăzute de lege pentru declararea recursului în anulare se regăsesc la alte cai de atac ce sunt la dispoziţia tuturor părţilor.Se observa ca argumentele formulate în demonstrarea neconstitutionalitatii textelor menţionate privesc, în realitate, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, care reglementează dreptul procurorului general de a declara recurs în anulare. Or, Curtea, prin Încheierea de sesizare din 14 ianuarie 1997, a fost investită cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din cod. Rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă şi cea privind dispoziţiile art. 24 din Legea 112/1995 sunt ridicate pentru prima data în faţa Curţii, în recurs.Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.În sensul celor arătate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Popescu Octavian, Popescu Mirela şi Popescu Codru-Dragomir împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 17 iunie 1997.–––––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește