DECIZIE nr. 247 din 23 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al Tribunalului Arges – Secţia penală.La apelul nominal a răspuns avocat Constantin Oprea, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, precum şi părţile: Ionel Vasilescu, Gheorghe Stefanescu şi Gheorghe Popescu, lipsind celelalte părţi: Primăria Oraşului Costesti, Societatea Comercială "Nuclear Montaj" – S.A. Bucureşti, Ion Soroiu şi Trandafir Ionescu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, sustinand ca, astfel cum rezultă şi din punctul de vedere al Guvernului, modificarea art. 146 din Codul penal este o necesitate. În speta prejudiciul este apropiat sumei de 50.000.000 lei, iar această sumă nu mai are în prezent aceeaşi valoare cu cea existenta la data modificării Codului penal. Pe de altă parte, judecătorul nu poate eluda dispoziţiile art. 146 din Codul penal. De aceea se considera ca acest text trebuie declarat neconstitutional pentru ca organul legislativ sa îl modifice.Părţile civile Ionel Vasilescu, Gheorghe Stefanescu şi Gheorghe Popescu solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal şi continuarea judecării cauzei privind pe autorul excepţiei la instanţa de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază ca limita valorică impusa de art. 146 din Codul penal nu mai corespunde realităţii actuale, modificarea acesteia constituind însă o problemă de legiferare ce intră în competenţa Parlamentului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.510/1999 Tribunalul Arges – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Petre Isac într-o cauza penală având ca obiect judecarea autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 215, 246 şi 292 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat, retinand ca agravantă producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, considerată "consecinţe deosebit de grave", duce la aplicabilitatea unei pedepse extrem de severe pentru inculpat, ceea ce reprezintă o ingradire a dreptului la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, restrangere care, potrivit art. 49 din Constituţie, poate interveni numai "dacă se impune apărarea desfăşurării instrucţiei penale, însă aceasta restrangere trebuie să fie proporţională cu situaţia care a generat-o". Or, considera autorul excepţiei, textul menţionat nu mai este de actualitate, în prezent el devenind "ilegal", întrucât moneda naţionala s-a devalorizat mult de la data stabilirii limitei valorice de 50.000.000 lei, prin art. 146 din Codul penal, în anul 1996.Tribunalul Arges – Secţia penală, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata, întrucât dispoziţiile art. 146 din Codul penal "nu contravin dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului" şi "nici nu reprezintă o limitare neconstitutionala a posibilităţii magistratului de a realiza o justa individualizare a sancţiunii penale". În acest sens instanţa face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. De asemenea, instanţa, deşi arata ca limita valorică indicată de art. 146 din Codul penal "este de natura sa creeze o situaţie disproportionata", în sensul că impune un regim sanctionator mai sever pentru săvârşirea unor fapte penale, regim care nu este corelat cu situaţia de fapt avută în vedere la momentul săvârşirii acestor fapte sau la momentul la care se soluţionează litigiul, considera totuşi ca aceasta este o problemă care trebuie rezolvată prin intervenţia legiuitorului, în sensul modificării legii penale, dar care nu reprezintă un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca, deşi "modificarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal este necesară pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor practicii judiciare", aceste dispoziţii "nu contravin art. 24 alin. (1) şi art. 49 alin. (2) din Constituţie". În esenta, Guvernul considera ca textul art. 146 din Codul penal nu ingradeste dreptul la apărare şi nici nu se pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Dispoziţia art. 146 din Codul penal are, potrivit opiniei Guvernului, un "caracter explicativ prin aceea ca lamureste înţelesul expresiei «consecinţe deosebit de grave», norma necesară, întrucât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstantial în conţinutul unor infracţiuni, cu ajutorul căruia instanţele judecătoreşti pot stabili gravitatea consecinţelor produse prin aceste infracţiuni".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 146 din Codul penal, având următorul conţinut: "Prin «consecinţe deosebit de grave» se înţelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."Acest text contravine, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiilor art. 24 şi 49 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Autorul excepţiei îşi motiveaza critica de neconstituţionalitate, sustinand ca textul art. 146 nu mai este de actualitate, "în prezent el devenind ilegal, întrucât leul s-a devalorizat mult de la data stabilirii valorii de 50.000.000 lei".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu au o alta semnificaţie decât aceea de a explica sensul expresiei "consecinţe deosebit de grave", folosită în textul mai multor alte dispoziţii din partea specială a Codului penal, între care şi pentru una dintre infracţiunile pentru care autorul excepţiei este trimis în judecata. Deşi prin aceasta prevedere este stabilită o sumă a carei depasire a valorii prejudiciului produs prin infracţiune atrage o pedeapsă mai grava, în nici un caz nu se poate considera ca prin aceasta se restrânge dreptul la apărare al inculpatului, prevăzut la art. 24 din Constituţie. Cel în cauza poate să îşi angajeze ori sa i se desemneze din oficiu un apărător, ca şi în cazul tuturor celorlalte infracţiuni, şi poate, de asemenea, sa administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstantiere, precum şi sa exercite căile de atac prevăzute de lege, sa formuleze cereri în faţa instanţelor etc. Totodată nu poate fi reţinută nici critica referitoare la restrangerea vreunui alt drept sau vreunei alte libertăţi, atâta timp cat textul art. 146 nu prevede o asemenea restrangere care, de altfel, nu este realizată nici prin celelalte texte din partea specială a Codului penal care includ expresia "consecinţe deosebit de grave", expresie al carei sens este explicat de art. 146.Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat conform art. 144 lit. c) din Constituţie. În mod constant, în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a reţinut ca, într-adevăr, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146, care defineste agravantă "consecinţe deosebit de grave", nu mai reprezintă o valoare fixa în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever; pe de altă parte, în ceea ce priveşte rezolvarea acestei situaţii, Curtea a reţinut ca modificarea conţinutului acestei norme juridice este o prerogativa exclusiva a autorităţii legislative. În acelaşi timp Curtea a stabilit ca textul de lege respectiv nu contravine dispoziţiilor constituţionale, respingând ca fiind neintemeiate excepţiile de neconstituţionalitate care au avut ca obiect prevederile art. 146 din Codul penal. În acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999; Decizia nr. 77 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999; Decizia nr. 125 din 29 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000.De altfel prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, textul art. 146 a fost modificat, dându-i-se următorul conţinut: „Prin «consecinţe deosebit de grave» se înţelege o paguba materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al Tribunalului Arges – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește