DECIZIE nr. 247 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Horea Ştefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003) al Tribunalului Alba – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 31 octombrie 2006, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003), Tribunalul Alba – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Horea Ştefan Sergiu Anderco în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la imparţialitatea şi independenţa justiţiei, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.În acest sens arată că precizarea în cuprinsul alin. 2 al art. 90 din Codul de procedură penală, care condiţionează excepţia de prevederea "legii", nu reprezintă o garanţie suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivă, nu face decât să alimenteze inechităţile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Procedurile administrative de control ce precedă întocmirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare semnalate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu satisfac exigenţele procedurale impuse de dreptul la un proces echitabil, deoarece textul în discuţie conferă acestor acte vocaţia de a fi folosite ulterior ca mijloace de probă în procesul penal (cu privire la faptele şi împrejurările de fapt constatate, precum şi cu privire la explicaţiile persoanelor la care se referă şi a martorilor asistenţi), fără a fi respectate cerinţele referitoare la egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligarea de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independenţa şi imparţialitatea autorităţilor justiţiei, respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi garantarea exercitării drepturilor apărării. Prin urmare, aceste acte nu ar putea fi convertite în mijloace de probă în procesul penal fără să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece provin de la organe de stat din afara celor judiciare, de regulă de natură administrativă. Aşa fiind, independenţa şi imparţialitatea justiţiei sunt puse în pericol, deoarece s-a creat posibilitatea ca judecătorii să-şi poată întemeia soluţia de condamnare pe acte întocmite în afara procesului penal.În acest context, autorul excepţiei mai arată că domeniul de aplicare al autorităţii de lucru judecat în procesul penal este delimitat de diferenţa de competenţă funcţională, fundamentată pe independenţa fiecărui judecător. Or, deşi decizia administrativă nu are autoritate de lucru judecat, folosirea ei în procesul penal antrenează imposibilitatea pentru cel interesat de a contesta în faţa jurisdicţiei administrative exactitatea faptelor stabilite de judecătorul represiv.Tribunalul Alba – Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, în sensul că încalcă dreptul la apărare, dreptul la tăcere şi principiul egalităţii armelor.Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, instanţa de judecată arată că dispoziţiile legale contestate respectă pe deplin cerinţa fundamentală invocată. Faptul că un mijloc de probă este legal nu înseamnă că legiuitorul a înţeles să-l şi impună ca decisiv. Judecătorul îşi păstrează dreptul suveran de a dispune asupra administrării probelor şi de a soluţiona cauza în raport cu ansamblul probaţiunii.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că, în condiţiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot constitui mijloace de probă nu este de natură să aducă atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. În plus, art. 66 alin. 2 din acelaşi cod reglementează în mod expres dreptul învinuitului sau inculpatului ca, atunci când există probe de vinovăţie, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici unicităţii şi imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor, întrucât instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludenţei şi utilităţii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului, iar, cu ocazia deliberării, tot instanţa de judecată este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu au o valoare prestabilită.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2, cu denumirea marginală Procesul-verbal ca mijloc de probă, şi art. 214 alin. 5, cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";– Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 331 din 28 iunie 2005 şi nr. 524 din 27 iunie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, şi nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Horea Ştefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003) al Tribunalului Alba – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește