DECIZIE nr. 247 din 18 septembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „IAIFO” – S.A. din Zalau în Dosarul nr. 3.282/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca principiul egalităţii reglementat de Constituţie priveşte pe cetăţeni, nefiind aplicabil persoanelor juridice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2001 pronunţată în Dosarul nr. 3.282/1999, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „IAIFO” – S.A. din Zalau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale invocate sunt contrare prevederilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "prevederea din art. 71 alin. (2) referitor la dobânda Băncii Naţionale a României nu se aplică tuturor cetăţenilor, ci numai celor chemaţi să fie judecati de instanţele Curţii de Conturi". De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aduce în motivarea acesteia şi critici de natura economică.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată pe considerentul ca ambele texte constituţionale invocate au în vedere persoane fizice, iar nu persoane juridice.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca autoarea excepţiei nu motiveaza în ce consta neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, apreciind însă ca dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, dispoziţii ce au următoarea redactare:– Art. 71 alin: "(2) Judecand cauza, colegiul jurisdicţional se pronunţa cu privire la actul de sesizare cu care a fost investit conform art. 31 alin. (2) sau art. 37 alin. (1), dispunând, după caz: admiterea acestuia şi obligarea persoanei sau persoanelor răspunzătoare la plata despăgubirilor civile şi a dobânzii practicate de Banca Naţionala a României la data pronunţării hotărârii, obligarea acestora la plata amenzii pentru abateri cu caracter financiar reţinute în sarcina lor ori respingerea actului de sesizare.(3) În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de către o persoană juridică din cele prevăzute la art. 18 şi 19 a obligaţiilor financiare către stat, unităţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, colegiul jurisdicţional dispune şi virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor şi majorărilor de întârziere datorate." … Textele constituţionale, invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate, sunt cele ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, texte ce au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială."– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia ridicată, Curtea constata, pe de o parte, ca autorul excepţiei de neconstituţionalitate aduce în motivare critici de natura economică care însă exced competentei Curţii Constituţionale, deoarece potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept ………”Asadar, sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Pe de altă parte, examinând critica dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenta sa (ca de exemplu: Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995) ca art. 16 alin. (1) din Constituţie consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor, nu egalitatea în drepturi a persoanelor juridice. De aceea textul constituţional nu este aplicabil persoanelor juridice faţă de care s-a promovat un tratament diferenţiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Curtea observa, de asemenea, ca pentru aceleaşi considerente dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie.Rezultă asadar ca şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „IAIFO” – S.A. din Zalau în Dosarul nr. 3.282/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește