DECIZIE nr. 247 din 17 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Conserve Mures" – S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.212/2001 al Judecătoriei Targu Mures.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca, potrivit dispoziţiilor art. 114 din Legea fundamentală, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în domenii care fac obiectul legilor organice, cu respectarea condiţiei referitoare la existenta unui caz excepţional. De altfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 august 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.212/2001, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Conserve Mures" – S.A. din Targu Mures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 58 şi art. 72 alin. (3), întrucât prin ordonanţa de urgenţă nu poate fi modificată o lege organică, în speta, Codul de procedură civilă. În acelaşi timp se apreciază ca au fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece "în situaţia data nu exista o situaţie excepţionala", pentru a se putea adopta o ordonanţa de urgenţă. Pe de altă parte, se susţine ca prevederile legale criticate sunt contrare şi dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, întrucât textul criticat "conferă organelor executionale putere jurisdicţională, creând posibilitatea introducerii unui plus petita la ceea ce cuprinde titlul executoriu dat". De asemenea, autorul excepţiei arata ca sunt incalcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16, privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21, privind accesul la justiţie şi ale art. 24, privind dreptul la apărare, întrucât textul criticat da "posibilitatea modificării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ce are putere de lucru judecat, acordându-se părţilor mai mult decât s-a cerut sau altceva decât ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecata".Judecătoria Targu Mures considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca, prin determinarea pierderii suferite de creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei debitorului rezultând prin devalorizarea monedei naţionale, în faza executării silite "nu se încalcă dreptul la apărare al debitorului cu privire la modul de calcul al acestei pierderi suferite de creditor, întrucât debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare […]".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia formulată este neîntemeiată. Referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale, arata ca "dispoziţiile Codului de procedura civilă nu se referă la un domeniu care face obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevăzute în mod expres şi limitativ în art. 72 alin. (3) din Constituţie". Pe de altă parte, se arata ca "din interpretarea sistematica a dispoziţiilor art. 114 din Legea fundamentală reiese ca Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în domenii care fac obiectul legilor organice, cu respectarea condiţiei referitoare la existenta unui caz excepţional".De asemenea, în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciază ca "prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, nu încalcă dreptul constituţional la apărare şi nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor". În acest sens se precizează ca "alin. 3 al art. 371^2 reglementează posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligaţiei stabilită în bani, consfintita printr-o hotărâre judecătorească supusă executării". Cu referire la încălcarea dreptului la apărare, potrivit acestui punct de vedere, se apreciază ca susţinerea este neîntemeiată, întrucât partea interesată poate introduce contestaţie la executare, conform prevederilor secţiunii a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al Cărţii a V-a din Codul de procedură civilă (art. 400). Se considera, totodată, ca nici dispoziţiile art. 125 din Constituţie nu sunt incalcate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenta, argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere sunt următoarele:– Textul de lege criticat "reprezintă o reglementare menita sa simplifice desfăşurarea procesului civil în aceasta faza a executării silite şi să asigure o mai mare celeritate. […]" Actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani în funcţie de cursul monedei în care se face plata, potrivit reglementării actuale criticate, nu reprezintă, în opinia Guvernului, "un act care să justifice parcurgerea din nou a fazei judecaţii, ci o operaţiune tehnica care poate fi realizată fără dificultate de organul de executare". În consecinţa, Guvernul considera că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 125 din Constituţie.– Referitor la invocarea încălcării principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie, se apreciază ca textul criticat nu creează discriminări între cetăţeni pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. "Norma cuprinsă în textul de lege criticat este aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egala măsura".– În legătură cu adoptarea prin ordonanţa de urgenţă a dispoziţiilor criticate din Codul de procedură civilă, Guvernul arata, în esenta, ca, potrivit Constituţiei, normele de competenţa şi cele de procedura nu formează obiectul legilor organice, iar, pe de altă parte, ordonanţele de urgenta nu sunt limitate la domeniul legilor ordinare. În ceea ce priveşte existenta "cazului excepţional" care justifica adoptarea ordonanţei de urgenta de către Guvern, se arata ca acesta a fost determinat "de necesitatea adoptării unor măsuri imediate, ca urmare a unor disfunctionalitati serioase în înfăptuirea actului de justiţie, date în special de supraaglomerarea activităţii instanţelor judecătoreşti, numărul cauzelor aflate pe rolul acestora fiind în continua creştere, comparativ cu numărul judecătorilor şi al personalului implicat în aceasta activitate". Totodată, adoptarea ordonanţei de urgenta a fost determinata şi de "necesitatea corectării imediate a necorelarilor dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta nr. 138/2000, faţă de cerinţele practicii şi evoluţiei legislaţiei”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca autorul excepţiei a indicat în mod greşit în memoriul sau, ca obiect al excepţiei, dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, deşi acest act normativ are un singur articol. În realitate, din conţinutul notelor scrise aflate la dosar şi al încheierii de sesizare rezultă ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin pct. 31 al articolului unic al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 59 din 25 aprilie 2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziţii care au următorul conţinut: „Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.”În esenta, critica de neconstituţionalitate a acestui text consta în faptul ca a fost modificat Codul de procedură civilă (în opinia autorului excepţiei, lege organică) prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului, precum şi în susţinerea că nu a existat un "caz excepţional" care să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se mai susţine, totodată, ca textul criticat încalcă şi dispoziţiile art. 125 din Constituţie, întrucât oferă organului de executare putere jurisdicţională, prin posibilitatea de a acorda plus petita, faţă de titlul executoriu. În conceptia autorului excepţiei, se încalcă astfel şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, precum şi cele ale art. 24 privind dreptul la apărare.Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate au următorul conţinut:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii.";– Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. […](4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."; … – Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:1. Adoptarea prin ordonanţa de urgenţă a dispoziţiilor privind modificarea art. 371^2 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie. Textul constituţional reglementează delegarea legislativă prin adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar nu condiţiile emiterii de către Guvern a ordonanţelor de urgenta, care sunt reglementate de dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea ca este neconstitutionala reglementarea prin ordonanţa de urgenţă a modificării Codului de procedura civilă (lege organică, potrivit opiniei autorului excepţiei), Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale constante, s-a stabilit, pe de o parte, ca dispoziţiile privind procedura de judecată şi cele privind competenţa instanţelor judecătoreşti nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevăzute ca atare nici de dispoziţiile art. 72 alin. (3), nici de cele ale art. 125 alin. (3) din Constituţie. Menţionăm în acest sens Decizia nr. 165 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 1 noiembrie 2000. Pe de altă parte, prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale s-a stabilit ca interdicţia prevăzută la art. 114 alin. (1) din Constituţie, în legătură cu ordonanţele emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice, nu este aplicabilă în cazul ordonanţelor de urgenta prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie. În acest sens citam, de exemplu, Decizia nr. 216 din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.Referitor la susţinerea potrivit căreia în cazul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 nu ar fi existat un „caz excepţional” de natura să justifice emiterea acesteia conform art. 114 alin. (4) din Constituţie, Curtea retine ca, asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului, emiterea ordonanţei de urgenta a fost dictata de „necesitatea adoptării unor măsuri imediate”, de natura sa înlăture „disfunctionalitati serioase în înfăptuirea actului de justiţie”, determinate de „supraaglomerarea activităţii instanţelor judecătoreşti, numărul cauzelor aflate pe rolul acestora fiind în continua creştere, comparativ cu numărul insuficient al judecătorilor”.2. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 58 din Constituţie, susţinută de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca delegarea legislativă, prevăzută de art. 114 din Constituţie, este realizată în temeiul voinţei legiuitorului, care emite o lege de abilitare în baza căreia Guvernul poate interveni în domeniile special determinate, intervenţie aflată, oricum, sub controlul strict al Parlamentului.3. Curtea nu retine nici critica de neconstituţionalitate privind conferirea unor puteri jurisdicţionale organelor de executare, prin art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 125 din Constituţie. În legătură cu aceasta sustinere Curtea constata ca actualizarea, de către organul de executare, a valorii obligaţiei stabilite în bani, în raport cu criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, reglementată în cuprinsul textului de lege criticat, nu înseamnă un capăt de cerere distinct faţă de acţiunea introdusă la instanţa de judecată. Aceasta este doar o modalitate tehnica de echivalare a obligaţiei stabilite în bani, prin titlul executoriu, cu valoarea reală a acesteia din momentul executării silite – moment care poate fi destul de îndepărtat -, având ca scop evitarea perpetuarii unor litigii care au ca sorginte aceeaşi obligaţie stabilită în bani, dar a carei valoare reală se schimba ulterior, datorită inflaţiei.4. În legătură cu critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la apărare, Curtea retine ca operaţiunea de actualizare a obligaţiei stabilite în bani în faza de executare a titlului executoriu, prevăzută de textul de lege criticat, nu aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nu implica nici un fel de discriminare. Sub acest aspect, textul art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu face nici o deosebire între cetăţeni (debitori sau creditori).5. De asemenea, nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât nu ne aflam în prezenta unui alt litigiu, ci în cea de a doua faza a procesului civil, şi anume executarea silită, având ca scop realizarea drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. Or, şi în aceasta faza a procesului civil debitorul poate fi asistat de avocat şi, mai mult decât atât, poate formula contestaţie la executarea silită, în condiţiile art. 399-404 din Codul de procedură civilă, ceea ce da expresie atât dreptului la apărare al debitorului, cat şi accesului sau la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.6. Textul art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă a mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, bazată pe susţinerea ca ar fi fost incalcate dispoziţiile art. 16 şi 125 din Constituţie. În motivarea acestei decizii, Curtea a reţinut ca "dispoziţiile criticate nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Împotriva acestui act, persoana care se considera vătămată în drepturile sale – debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă".Atât soluţiile, cat şi considerentele din deciziile menţionate sunt valabile şi în aceasta cauza, întrucât nu se aduc în dezbatere elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curţii Constituţionale.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Conserve Mures" – S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.212/2001 al Judecătoriei Targu Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește