DECIZIE nr. 247 din 17 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procuror Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Kohl Luiza Hortensia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 12 iunie 1997 şi apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kohl Luiza Hortensia.Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă s-a reţinut ca aceasta este lipsită de obiect, ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Kohl Luiza Hortensia, cu motivarea ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin Convenţiei europene a drepturilor omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi principiului „egalităţii armelor”, în sensul că numai procurorul general poate promova recursul în anulare.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat punctele de vedere până la pronunţare.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Recursul declarat de Kohl Luiza Hortensia este nemotivat şi urmează a fi respins.Art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului prevede într-adevăr ca orice persoană are dreptul la un proces echitabil şi la examinarea cauzei sale de către un tribunal independent, în condiţiile legii. Raportat la prevederile constituţionale ale art. 125, art. 128 şi ale art. 130, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă nu intră în conflict cu textul citat.Conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc prin lege, iar potrivit art. 128 din legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Codul de procedură civilă reglementează, cu respectarea acestui cadru constituţional, condiţiile în care atât părţile, cat şi Ministerul Public, au acces la anumite cai de atac, inclusiv cele extraordinare.Asa cum s-a reţinut şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, legea procesuala civilă reglementează contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în interesul legii şi recursul în anulare. Cu excepţia ultimelor doua, care pot fi exercitate numai de către procurorul general, celelalte cai de atac sunt deschise oricărei părţi interesate, precum şi procurorului, neexistand nici o discriminare în acest sens. Faptul ca doua dintre căile extraordinare de atac pot fi exercitate numai de Ministerul Public deriva din poziţia constituţională a acestuia, prevăzută la art. 130 din Constituţie. Potrivit acestui text, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, or, conform art. 330 din Codul de procedură civilă, recursul în anulare poate fi promovat doar în cazuri deosebite care aduc atingere valorilor statului de drept enunţate. Astfel, spre exemplu, încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat sau săvârşirea unor infracţiuni de către judecători sunt fapte care lezeaza grav atât ordinea de drept, cat şi interesele generale ale societăţii, impunandu-se deci intervenţia Ministerului Public pe căile prevăzute de lege. Desigur, cea care va decide va fi Curtea Suprema de Justiţie.Pentru considerentele expuse, art. 330 din Codul de procedură civilă nu intră în contradictie nici cu art. 128 din Constituţie, care prevede că exercitarea căilor de atac se face în condiţiile legii.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Kohl Luiza Hortensia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 17 iunie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește