DECIZIE nr. 246 din 17 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rafinaria Darmanesti” – S.A. în Dosarul nr. 9.088/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde Societatea Naţionala a Petrolului "Petrom" – S.A., prin consilier juridic Felicia Cherciu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Totodată se arata ca în mai multe randuri Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 prin deciziile nr. 72/2002, nr. 141/2002 şi nr. 161/2002, de fiecare data respingandu-se excepţia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, arătând ca Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost aprobată prin lege, cu modificări şi completări. Prin aceste modificări unele dintre criticile autorului excepţiei privind dispoziţiile ordonanţei au rămas fără substanţa. Celelalte critici sunt, de asemenea, neintemeiate, asa cum s-a stabilit de altfel în jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la prevederile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 9.088/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rafinaria Darmanesti” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 49 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale art. 128. Se arata ca principiul constituţional al egalităţii în drepturi este încălcat prin reglementarea diferita a posibilităţii de a ataca hotărârea data în procedura somaţiei de plată. Astfel, debitorul are la indemana doar acţiunea în anulare, pe când creditorul are posibilitatea atacarii hotărârii potrivit dreptului comun. Totodată, dreptul la apărare al creditorului este încălcat în condiţiile în care soluţionarea cererii se face fără citarea părţilor. Referitor la procedura de adoptare a ordonanţei, autorul excepţiei arata ca, deoarece legea de abilitare a prevăzut cerinţa supunerii ordonanţei spre aprobare Parlamentului, „opozabilitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu poate fi primită”.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 este neîntemeiată. Se arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din ordonanţa, debitoarea are dreptul de a depune întâmpinare cel târziu până la prima zi de înfăţişare. De asemenea, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 se completează cu normele de procedura civilă cu privire la toate aspectele reglementate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Cu privire la nerespectarea de către Guvern, cu prilejul adoptării ordonanţei, a dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, considera ca „aceasta critica nu poate fi primită întrucât are la baza o gresita interpretare a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Constituţie”.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în ceea ce priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ca "Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 creează un tratament diferenţiat pentru părţile raportului procesual civil aflate în situaţii diferite, una în calitate de reclamant creditor, cealaltă, în calitate de pârât debitor. Aceasta nu creează o discriminare în sensul avut în vedere de constituant”. În legătură cu respectarea dreptului la apărare Guvernul considera ca dispoziţiile art. 4 alin. (1) din ordonanţa indreptatesc instanţa în mod expres sa procedeze la soluţionarea cererii fără citarea părţilor doar atunci când înscrisurile depuse în cauza sunt pe deplin edificatoare. Cat priveşte modalitatea de adoptare a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, considera ca au fost respectate dispoziţiile art. 114 din Constituţie, ordonanţa fiind adoptată în baza unei legi de abilitare, într-o materie care nu face parte din domeniul rezervat legilor organice.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295 din 15 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.Ordonanţa criticata reglementează procedura specială care se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce constituie obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris insusit de părţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.Critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei vizează încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (1) şi (3) din Constituţie privind delegarea legislativă, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 41 alin. (2) privind protecţia proprietăţii private, ale art. 128 privind folosirea căilor de atac.În esenta, se arata în motivarea criticilor de neconstituţionalitate, prin ordonanţa Guvernul a modificat legi organice, respectiv Codul de procedură civilă şi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Totodată a fost încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece la art. 8 din ordonanţa s-a prevăzut calea de atac – acţiunea în anulare – numai la dispoziţia creditorului, favorizandu-l în felul acesta. Prin reglementarea soluţionării cererii fără citarea părţilor se încalcă dreptul la apărare al debitorului, acesta neavând posibilitatea sa combata susţinerile adversarului şi să-şi valorifice drepturile.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost adoptată Legea nr. 295/2002, prin care Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată a fost aprobată cu modificări. Modificările aduse prin legea de aprobare au înlăturat unele dispoziţii, inclusiv dintre cele criticate prin excepţia de neconstituţionalitate care formează obiectul prezentului dosar. Astfel, conform pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, alin. (2) al art. 4 din ordonanţa are în prezent următorul conţinut: „În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.”Totodată art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 prevede, în formularea actuala, ca „Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia”, cerere care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „se soluţionează de către instanţa competenţa pentru judecarea fondului cauzei în prima instanţa”. Dacă instanţa investită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă. De asemenea, se prevede că hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. În consecinţa, din examinarea dispoziţiilor ordonanţei criticate, cu modificările aduse prin legea de aprobare, Curtea nu poate retine încălcarea principiului egalităţii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, precum şi a protecţiei egale a proprietăţii private, indiferent de titular, prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, astfel cum a stabilit Curtea Constituţională prin mai multe decizii, instituirea unei proceduri speciale, justificată prin celeritatea soluţionării anumitor cauze, procedura care nu prevede decât calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate în prima instanţa, nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 128 privind folosirea căilor de atac. Conform acestui text constituţional, căile de atac se exercită în condiţiile legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată se stabileşte prin lege. Legiuitorul are, asadar, latitudinea de a stabili dacă într-o anumită categorie de cauze se poate exercita calea ordinară de atac a apelului sau numai recursul. Astfel fiind, Curtea nu poate retine incidenţa art. 49 din Constituţie privind restrangerea unor drepturi.În legătură cu criticile formulate de autorul excepţiei cu privire la adoptarea ordonanţei prin încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu pot fi reţinute, întrucât prin aceasta ordonanţa nu a fost modificată o lege organică. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege". Or, Codul de procedură civilă nu are caracterul unei legi organice, întrucât nu este prevăzut ca atare în dispoziţiile art. 72 alin. (3) sau ale unui alt text al Constituţiei. De asemenea, nici Legea nr. 146/1997 nu are caracter de lege organică. În legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Constituţie, Curtea observa ca prin Legea nr. 295/2002 ordonanţa a fost aprobată cu modificări de către Parlament, astfel încât nu se poate susţine ca aceasta nu ar fi fost depusa la Parlament pentru aprobare.În jurisprudenta sa Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, inclusiv în cazuri în care a fost invocată încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, precum şi a dreptului la apărare, anterior adoptării Legii nr. 295/2002 prin care ordonanţa a fost aprobată cu modificările menţionate. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. În cauza de faţa nu au fost invederate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Pe de altă parte, modificările aduse ordonanţei criticate prin legea de aprobare sunt, astfel cum s-a arătat, de natura sa lase fără substanţa unele dintre criticile de neconstituţionalitate formulate, precum cele privind invocarea încălcării dreptului la apărare sau a principiului egalităţii în faţa legii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rafinaria Darmanesti” – S.A. în Dosarul nr. 9.088/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește