DECIZIE nr. 245 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.710/2006, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate de petenta Ana Ceobâcă împotriva Hotărârii nr. 4.901/2006, pronunţată de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care aceasta a invalidat propunerea Comisiei locale Hangu de reconstituire a dreptului de proprietate a petentei asupra unui teren cu vegetaţie forestieră.În motivarea excepţiei instanţa de judecată arată că prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece instituie diferenţe de tratament juridic pentru persoane aflate în situaţii egale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu conţine nicio discriminare în raport cu criteriile egalităţii în drepturi şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 39 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafeţelor disponibile sau despăgubiri.”Instanţa de judecată, din oficiu, invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat, instanţa de judecată invocă o diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării actului normativ în cauză, în sensul instituirii unei discriminări între persoane cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005, şi cei care au depus cereri de constituire a dreptului de proprietate ulterior modificării legii şi care erau înscrişi doar pe tabele nominale, fără a avea un titlu de proprietate.Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate.Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, o eventuală diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor.Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispoziţiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare, întrucât aceasta ar antrena o modificare a regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii identice, dar pentru care reglementarea legală în timp este diferită.Cele statuate în decizia menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește