DECIZIE nr. 245 din 16 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silvania Forest” – S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că libertatea economică permite anumite limitări pentru respectarea intereselor legitime ale altor persoane.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.217/83/2009, Tribunalul Satu Mare – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Silvania Forest” – S.A. din Satu Mare cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care interzice concedierea reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit, este contrar prevederilor art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 1 şi art. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, arată că aceste dispoziţii internaţionale limitează protecţia liderilor sindicali doar la motivele care ţin de îndeplinirea mandatului lor şi nu privesc şi calitatea lor proprie de angajaţi. De asemenea, consideră că art. 223 alin. (2) din Codul muncii aduce atingere dreptului de a exercita liber o activitate economică şi creează discriminări între salariaţi, favorizându-i pe liderii sindicali. În plus faţă de aceste argumente, arată că situaţia economică precară nu mai permite menţinerea în funcţie a mai multor angajaţi, întrucât nu mai există producţie şi posturile urmează a fi desfiinţate.Tribunalul Satu Mare – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, fiind justificat tratamentul juridic diferenţiat al liderilor sindicali din perspectiva necesităţii de a asigura stabilitatea raporturilor de muncă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate”.Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 1 şi 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora, aprobată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la data de 23 iunie 1971, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, dispoziţii referitoare la protecţia acordată reprezentanţilor lucrătorilor din întreprinderi şi înlesnirile ce trebuie acordate acestora pentru îndeplinirea atribuţiilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 124 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Codul muncii în raport cu principiul constituţional referitor la egalitatea în drepturi şi prevederile art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, pentru considerentele acolo reţinute.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale referitoare la libertatea economică, Curtea observă că această libertate nu este absolută, ci este garantată de Constituţie "în condiţiile legii", astfel că limitările stabilite de legiuitor pentru a asigura protecţia unor interese generale sau a drepturilor unor categorii de persoane sunt în deplin acord cu dispoziţiile Constituţiei referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. În situaţia concretă, pusă în discuţie de autorul excepţiei, Curtea apreciază că orice posibilitate lăsată angajatorului de a iniţia încetarea contractului de muncă al liderilor sindicali este de natură a încuraja abuzurile din partea acestuia, care poate găsi uşor motive ce ţin de necesitatea unei reorganizări a activităţii sau de existenţa unor dificultăţi financiare pentru a înlătura liderii sindicali.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la înlesnirile, respectiv mijloacele pe care angajatorul trebuie să le pună la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii eficace şi rapide a funcţiilor lor, iar nu la măsurile de protecţie care ţin de interzicerea desfacerii contractului de muncă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silvania Forest” – S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește