DECIZIE nr. 245 din 10 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei în integralitatea sa



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei în integralitatea sa, excepţie ridicată de Iulian Constantin Chirilă în Dosarul nr. 22.415/2004 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu este contrar prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia ordonanţele de urgenţă nu pot afecta, printre altele, drepturile electorale. Aceasta, deoarece interzicerea exerciţiului dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice nu este o consecinţă a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ci intervine de drept, prin aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal, coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. a) din acelaşi act normativ. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa absenţă a cazului excepţional care să justifice emiterea ordonanţei criticate, arată că este neîntemeiată, urgenţa reglementării fiind evidenţiată în expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 22.415/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei în integralitatea sa.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de inculpatul Iulian Constantin Chirilă, trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravine art. 115 alin. (6) din Constituţie, care prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie şi nici drepturile electorale. În acest sens, arată că aplicarea textului de lege criticat va duce la lipsirea sa de drepturile electorale, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa închisorii. De asemenea, argumentează neconstituţionalitatea ordonanţei în integralitatea sa, pe de o parte, prin faptul că art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie impune ca infracţiunile şi pedepsele să fie reglementate prin lege organică, iar pe de altă parte, prin aceea că la data emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu existau „circumstanţe excepţionale care să justifice urgenţa reglementării prin ordonanţa criticată”, fiind astfel nesocotite prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.Judecătoria Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În legătură cu dispoziţiile art. 79 alin. (1) teza întâi din ordonanţa criticată, apreciază că "nu se poate vorbi de interzicerea drepturilor electorale în baza unui act al puterii executive". Astfel, în baza Codului penal, care este o lege organică, aplicarea pedepsei închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 din Codul penal. Pedeapsa accesorie se aplică de drept şi întotdeauna în temeiul dispoziţiilor art. 71 din Codul penal. Consideră că în această situaţie sunt pe deplin satisfăcute exigenţele art. 115 alin. (6) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a ordonanţei în ansamblul său, precizează că nici Constituţia adoptată în 1991, nici cea revizuită nu interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă în domeniul de reglementare al legilor organice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că nu sunt încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, întrucât prin ordonanţe de urgenţă pot fi stabilite şi sancţionate fapte de natură penală. Aceasta, deoarece "art. 115 alin. (1) din Constituţie interzice numai ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate legilor organice, iar nu şi ordonanţelor de urgenţă emise în temeiul art. 115 alin. (4)". În plus, menţionează că "posibilitatea ca prin ordonanţe de urgenţă să se reglementeze materii rezervate de Constituţie legilor organice rezultă nu numai pe cale de interpretare, ci şi textual din prevederile tezei finale a alin. (5) al art. 115 din Constituţie, în care se arată că ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituţie". Precizează că nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât lipsirea celui condamnat la pedeapsa închisorii de drepturile sale electorale nu operează în temeiul dispoziţiilor ordonanţei criticate, ci în baza prevederilor art. 71 din Codul penal. În continuare, consideră că este nefondată afirmaţia autorului excepţiei conform căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său, contravine art. 115 alin. (4) din Constituţie. Precizează în acest sens că, deşi adoptarea acestei ordonanţe a fost impusă de existenţa unui caz excepţional, motivele care au stat la baza adoptării sale nu se regăsesc în cuprinsul ordonanţei, deoarece la data adoptării acesteia, respectiv 12 decembrie 2002, erau aplicabile prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţia României din 1991, care nu obligau Guvernul să motiveze urgenţa chiar în cuprinsul ordonanţei, aşa cum o cer în prezent prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată.Guvernul îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Referitor la constituţionalitatea ordonanţei criticate în întregul său, arată că trebuie analizată în raport cu dispoziţiile constituţionale în vigoare la data adoptării ei. Astfel, potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, singura condiţie impusă pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă era existenţa cazului excepţional, iar caracterizarea unei situaţii ca fiind excepţională constituie o chestiune de fapt prin care se urmăreşte evitarea unei atingeri aduse interesului public, asupra căreia doar Guvernul poate să aprecieze. Mai arată că în ce priveşte domeniile ce pot face obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă, dispoziţiile constituţionale nu impuneau nici o limitare, existând posibilitatea reglementării şi în domenii rezervate legii organice. Pentru acelaşi motiv, consideră că nici prevederile art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt contrare dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. De asemenea, acestea nu contravin nici celor ale art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece interzicerea drepturilor electorale, ca pedeapsă accesorie, se dispune întotdeauna în temeiul art. 71 din Codul penal, care este o lege organică.Avocatul Poporului consideră că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, deoarece incriminarea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita stabilită de lege nu afectează drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Arată că, „dimpotrivă, dispoziţiile legale indicate sancţionează penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie pe drumurile publice, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (pierderi de vieţi omeneşti, vătămări ale integrităţii corporale şi ale sănătăţii, distrugerea de valori materiale)”. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a întregii ordonanţe, menţionează că, în situaţia existenţei unui caz excepţional, Guvernul poate, în condiţiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, să emită ordonanţe de urgenţă. Consideră că numai Curtea Constituţională are posibilitatea să stabilească dacă ordonanţa criticată a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002. Conţinutul textului de lege criticat este următorul:Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4) şi (6), al căror conţinut este următorul:– Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organică se reglementează:[…]h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;"; … – Art. 115 alin. (4) şi (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.[…](6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică." … Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate se observă că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei, conform căreia art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ar fi contrar prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Aceasta, deoarece nu se poate susţine că drepturile electorale ar fi afectate direct prin aplicarea prevederilor criticate din ordonanţă, care reglementează conţinutul normativ al unei infracţiuni care se sancţionează cu pedeapsa închisorii. Interzicerea exerciţiului dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice intervine de drept, fiind consecinţa aplicării unor texte cuprinse într-o lege organică, şi anume a art. 71 alin. 2 din Codul penal, coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. a) din acelaşi act normativ.Este, de asemenea, nefondată susţinerea autorului conform căreia este neconstituţională reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţă de urgenţă, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).Autorul excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în integralitatea sa, întrucât consideră că nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat la data adoptării un caz excepţional care să o justifice. Analiza acestei susţineri trebuie făcută în lumina textului constituţional în vigoare la data emiterii ordonanţei de urgenţă. Din conţinutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 rezultă că dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că „amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte”. Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei în integralitatea sa, excepţie ridicată de Iulian Constantin Chirilă în Dosarul nr. 22.415/2004 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește