DECIZIE nr. 244 din 23 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Mihail Slabu în Dosarul nr. 3.437/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, constatandu-se lipsa Ministerului Apărării Naţionale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca dispoziţiile pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 creează în randurile categoriei profesionale a magistraţilor militari doua subcategorii: una privilegiată, care are dreptul de a i se calcula cuantumul pensiei de serviciu în raport cu prevederile criticate, respectiv cu drepturile reglementate de legislaţia aplicabilă autorităţii judecătoreşti, solda de grad şi cu alte drepturi care se acordă personalului militar, şi o alta subcategorie discriminata, care nu are aceste drepturi. Se susţine ca astfel se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se apreciază ca aspectele prezentate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează aplicarea în timp a legii civile, în speta Legea nr. 138/1999, ale carei prevederi nu pot retroactivă, întrucât s-ar încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc ca „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.437/1999, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de domnul Mihail Slabu într-un litigiu având ca obiect judecarea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 1.242/1999 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 sunt neconstituţionale, întrucât acestea se aplică numai magistraţilor militari pensionaţi ulterior intrării în vigoare a legii, iar magistraţii militari pensionaţi anterior intrării acesteia în vigoare beneficiază doar de drepturile de pensie prevăzute la art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, fiind excluşi de la beneficiul drepturilor de pensie corespunzătoare soldei de grad şi al altor drepturi acordate personalului militar. Autorul excepţiei susţine ca astfel a fost încălcat „principiul înscris în art. 16 alineatul (1) din Constituţie care proclama egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. În opinia autorului excepţiei aceasta restrangere a drepturilor menţionate are semnificatia instituirii unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, „fără sa existe o explicaţie legală sau raţională”. În motivarea excepţiei se mai invoca şi precedentul creat prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 88 şi 89, ambele din 1 iunie 1999, „care principial a rezolvat favorabil, în cazuri asemănătoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată”.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca "susţinerile făcute în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 sunt nefondate”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca "nu se poate retine neconstituţionalitatea dispoziţiilor pct. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999„, deoarece textul nu contravine dispoziţiilor constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca „obiectul de reglementare al dispoziţiilor din cuprinsul textului pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 îl constituie dreptul la salarizare, ce deriva din calitatea de magistrat militar în activitate, acest drept neputând fi confundat cu dreptul la pensia de serviciu sau militară de serviciu, reglementată de art. 103 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militarilor, cu modificările şi completările ulterioare”. Se mai arata ca, potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „magistraţii militari pot opta între pensia de serviciu stabilită în condiţiile acestei legi şi pensia militară de serviciu, putând beneficia de prevederile legale mai favorabile”. În consecinţa se apreciază ca excepţia nu vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, ci modul de interpretare şi de aplicare a acestora. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 88 şi 89, ambele din data de 1 iunie 1999, se considera ca aceste decizii nu sunt relevante în cauza.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 "Unele reglementări privind salarizarea cadrelor militare în activitate care îndeplinesc funcţii în afară Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei în societăţile comerciale, în regiile autonome, precum şi salarizarea personalului din compartimentele speciale şi a magistraţilor militari, personalului auxiliar militar şi civil din structurile autorităţii judecătoreşti" la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.Prevederile criticate au următorul conţinut: "Magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorităţii judecătoreşti, beneficiază de drepturile reglementate în legislaţia aplicabilă personalului autorităţii judecătoreşti.Pentru calitatea de cadru militar în activitate beneficiază de:a) solda de grad şi gradatiile calculate la aceasta, potrivit legislaţiei aplicabile cadrelor militare în activitate; … b) premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului militar, mai puţin cele care au corespondent în legislaţia aplicabilă organelor autorităţii judecătoreşti, stabilite prin hotărâre a Guvernului." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca pct. 11 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 nu conţine, eo ipso, dispoziţii cu caracter discriminatoriu pentru magistraţii cadre militare în activitate şi personalul auxiliar de specialitate la care se referă şi, în consecinţa, nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Precizarea de la alin. 1 al pct. 11, potrivit căreia drepturile magistraţilor, cadre militare în activitate din structurile autorităţii judecătoreşti, şi drepturile personalului auxiliar de specialitate sunt cele reglementate în legislaţia aplicabilă personalului autorităţii judecătoreşti, este justificată de natura activităţii desfăşurate de aceste categorii de personal şi este conformă prevederilor Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care stabilesc anumite drepturi speciale pentru magistraţi şi pentru personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti.Curtea nu poate retine susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textul criticat vizează pensia de serviciu a magistraţilor militari şi creează discriminări între aceştia în funcţie de data pensionării lor, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 138/1999.Curtea Constituţională constata ca pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 reglementează drepturile băneşti cuvenite „magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorităţii judecătoreşti”, iar nu drepturile pensionarilor sau modul de calcul al pensiilor. De altfel însuşi obiectul de reglementare al Legii nr. 138/1999 este, asa cum rezultă din chiar titlul sau, „salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii”, iar nu drepturile de pensie ale acestor categorii de personal.În motivarea susţinerilor sale autorul excepţiei invoca şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 88 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, şi nr. 89 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 6 iulie 1999, decizii prin care Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 103 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt neconstituţionale în măsura în care nu asigura şi magistraţilor pensionaţi anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997 actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de baza ale magistraţilor în activitate.Curtea Constituţională retine ca art. 103 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, text a cărui neconstituţionalitate a fost constatată astfel cum s-a arătat mai sus, reglementează actualizarea pensiilor magistraţilor în raport cu nivelul salariilor de baza ale magistraţilor în activitate şi, în consecinţa, faţă de obiectul excepţiei din prezenta cauza deciziile invocate de autorul excepţiei nu au relevanta în speta.Asa fiind, rezultă ca prevederile pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 sunt constituţionale şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 11 alin. 1 şi 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Mihail Slabu în Dosarul nr. 3.437/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește