DECIZIE nr. 244 din 10 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Cluj – Secţia civilă în Dosarul nr. 7.645/2002.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens arata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauza. În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale cetăţenilor, arata ca acestea nu sunt incidente în cauza, deoarece ordonanţa criticata reglementează cu privire la executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.645/2002, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, excepţie ridicată de instanţa din oficiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Cluj – Secţia civilă arata ca prevederile art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu se încadrează în nici una dintre situaţiile în care „poate fi restrâns dreptul fundamental la garantarea creanţelor împotriva statului”. Se considera ca sunt incalcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 49 alin. (2), prin aceea ca prevederile criticate „ating însăşi existenta dreptului, câtă vreme nu fixează un termen sau o sancţiune în sarcina ordonatorului de credite, lăsând la latitudinea sa subiectiva termenul şi modalitatea de plată, nefixand nici măcar o ordine de satisfacere a creanţelor”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca limitarea executării, instituită de ordonanţa, numai asupra resurselor băneşti ale instituţiilor publice alocate de la buget, în acest scop, este concordanta cu principiile Constituţiei. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri băneşti decât cele alocate de la bugetul de stat constituie "o norma de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlu executoriu".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, prevederi care au următorul cuprins:– Art. 1: "Executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectiva.";– Art. 2: "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sa dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.";– Art. 3: "În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii."Tribunalul Cluj – Secţia civilă considera ca aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie, care prevăd:– Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, au mai făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 41 din Constituţie.Astfel, prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut ca: "[…] dispoziţiile legale criticate instituie anumite limite ale executării silite, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceasta destinaţie, dar aceste limite nu contravin dispoziţiilor art. 41 şi ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii private. Ratiunea reglementării acestor dispoziţii o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotită o infrangere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private şi garantarea creanţelor asupra statului."Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluţiei pronunţate.În plus, în aceasta cauza o alta critica de neconstituţionalitate consta, în esenta, în susţinerea potrivit căreia prevederile art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 lasă la latitudinea subiectiva a ordonatorilor de credite termenul şi modalitatea de plată a obligaţiilor instituţiilor publice, aducandu-se astfel atingere dreptului statului la satisfacerea creanţelor sale. Se considera ca în felul acesta se încalcă prevederile art. 49 alin. (2) din Constituţie, conform cărora „Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii”.Curtea constata ca sustineri asemănătoare au mai fost formulate într-o cauza în care tot Tribunalul Cluj, dar Secţia comercială şi de contencios administrativ, a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege. În legătură cu acestea Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003, şi s-a reţinut ca art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie consacra dreptul legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale creanţelor asupra statului. "Or, este tocmai ceea ce se realizează pe calea Ordonanţe Guvernului nr. 22/2002. Instituirea anumitor restrictii, impuse de ratiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului, nu înseamnă negarea posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifica restrangerea accesului liber la justiţie”. De asemenea, a mai reţinut ca, „atâta vreme cat norma constituţională garantand creanţele asupra statului nu precizează ca aceasta presupune executarea lor de îndată, condiţiile instituite în aceasta materie prin ordonanţa, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, nu fac decât sa dea expresie obligaţiei constituţionale a garantarii obligaţiilor asupra statului”.Pentru argumentele reţinute în Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, Curtea constata ca prevederile art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 nu încalcă nici dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, excepţie ridicată de instanţa din oficiu în Dosarul nr. 7.645/2002 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește