DECIZIE nr. 243 din 23 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 266 alineatul ultim, devenit art. 261 alin. 3 (ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998), raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petre Oprea în Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a Federalcoop Buzau, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând ca prin textele de lege criticate nu se încalcă principiul liberului acces la justiţie, consfintit prin art. 21 din Constituţie, cum de altfel nici una dintre dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanţa a mai fost supusă criticilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională stabilind prin deciziile sale ca dispoziţiile criticate sunt conforme prevederilor constituţionale. Se considera în final ca, neinvocandu-se elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, excepţia este neîntemeiată şi de aceea se solicita respingerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 140/2000, Tribunalul Buzau – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petre Oprea.În motivarea excepţiei autorul acesteia arata ca, de vreme ce art. 92 din Codul de procedură civilă prevede că actul de procedura privind comunicarea unei hotărâri judecătoreşti prin afişare este recunoscut ca valabil, pe cale de consecinţa dispoziţiile privitoare la termene şi la sancţiunea decăderii părţilor din drepturile lor procesuale în caz de nerespectare a acestora sunt pe deplin valabile. Or, susţine autorul excepţiei, în aceste condiţii accesul la justiţie "este îngrădit de o dispoziţie legală ce consacra o procedură dubioasa, indoielnica, de comunicare a hotărârilor judecătoreşti supuse unui termen de declansare a controlului judiciar".Tribunalul Buzau – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, arata ca articolele criticate nu contravin dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 21 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicată fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, pe de o parte, ca reglementarea competentei instanţelor şi a procedurii de judecată se face, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, prin lege, iar pe de altă parte, ca aspectele invocate de autorul excepţiei "nu vizează o problemă de neconstituţionalitate, ci una ce tine atât de obligaţia cunoaşterii legii, cat şi de aplicarea acesteia". Guvernul observa ca alin. 3 al art. 266 din Codul de procedură civilă, care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998. Conţinutul acestui text a fost însă preluat în alin. 3 al art. 261 din acelaşi cod, „fiind integrat în ansamblul dispoziţiilor exprese prin care ordonanţa menţionată asigura exercitarea drepturilor părţilor în proces, prin comunicarea, în anumite termene, atât a soluţiei pronunţate, cat şi a motivelor hotărârii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Analizând excepţia ridicată, Curtea observa ca încheierea de sesizare indica drept obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă.Cu privire la obiectul excepţiei ridicate Curtea constata ca prin Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, alin. 3 al art. 266 a fost abrogat. Potrivit dispoziţiilor aceleiaşi ordonanţe conţinutul acestui articol a fost însă reprodus la art. 261 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Asa fiind, având în vedere ca soluţia legislativă de principiu din textul de lege modificat a fost preluată din textul anterior modificării, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, texte care au următoarea redactare:– Art. 261 alin. 3: "Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii.";– Art. 92 alineatul ultim: "Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura."Textul constituţional considerat ca fiind încălcat prin dispoziţiile legale criticate este art. 21, potrivit căruia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu se aduce atingere principiului fundamental al liberului acces la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, deoarece termenele prevăzute pentru exercitarea căilor de atac nu constituie piedici în exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Dimpotriva, aceste reguli, care se încadrează în categoria normelor de procedura, sunt stabilite tocmai în vederea exercitării în condiţiile legii a acestui drept.Din aceasta perspectiva Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate (care sunt norme procedurale) respecta şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".De altfel constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă a mai fost controlată de Curtea Constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, s-a reţinut ca „este nerelevanta invocarea, de către autorul excepţiei, a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, deoarece reglementările ordonanţei examinate nu au nici o legătură cu acest drept constituţional”. De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a subliniat ca aceste prevederi „nu ingradesc nici dreptul la exercitarea căilor de atac, oricare dintre părţile în proces, nemultumita de soluţia instanţei de judecată, putând exercita căile legale de atac după comunicarea hotărârii instanţei, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate după motivarea acesteia”.Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petre Oprea în Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește