DECIZIE nr. 241 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.307/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudor Ghinea într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei de confirmare a neînceperii urmăririi penale.În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciază, în esenţă, că textul legal criticat limitează posibilitatea judecătorului de a judeca aspecte privind legalitatea soluţiei date de procuror, analiza acestuia fiind redusă numai la motivele de temeinicie. Se mai arată că activitatea judecătorului este limitată doar la aspectele ce se pot dispune prin prisma probelor administrate în cauza aflată pe rolul său, ceea ce nu îi permite să analizeze şi alte probe, eventual administrate în cauze disjunse nelegal. Mai mult, rezoluţiile de disjungere nu pot fi verificate din punct de vedere al legalităţii lor.Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006. Mai mult, se arată că partea faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi care contestă ordonanţa emisă de procuror are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de procuror.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică numai teza a doua a art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa şi care are următorul cuprins:"Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: […]b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;". … Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională, prin mai multe decizii, a constatat conformitatea acestuia cu Constituţia. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat că prin plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de părţile în proces. Aşadar, prin încheierea pronunţată în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanţa nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.Cu acelaşi prilej Curtea a stabilit că nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă instanţa în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a plângerii, cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronunţate persoana nemulţumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește