DECIZIE nr. 241 din 10 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a depus la dosar o notă de şedinţă, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.464/2004, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Adrian Almăşan în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt incomplete şi neclare, iar "utilizarea unor norme juridice incomplete de trimitere în materie penală generează o mare imprecizie în definirea infracţiunilor şi transferă anumite competenţe din sfera puterii legislative în sfera puterii executive şi judecătoreşti". Se susţine, totodată, că textele criticate încalcă dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât "acuzatul are de înfruntat o sarcină a probei aproape insurmontabilă atunci când susţine că evaziunea fiscală nu a avut loc". Autorul excepţiei arată că "dreptul român operează cu o prezumţie […] imposibil de răsturnat", câtă vreme punctul de vedere al autorităţilor fiscale şi al instanţelor este că inexactităţile în stabilirea impozitelor nu sunt scuzabile, ceea ce este în contradicţie cu principiul proporţionalităţii stabilit de art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai precizează că scopul excepţiei invocate este acela de a "clarifica «limitele» controlului exercitat de către instanţe în soluţionarea infracţiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994„, instanţe care, „profitând de caracterul lacunar al legii, ar putea proceda la emiterea unei sentinţe cu nesocotirea dreptului, perpetuând astfel încălcarea principiului unui stat de drept”.Tribunalul Satu Mare, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 7 din Legea nr. 87/1994 se arată că „nu constituie o incriminare penală, nu defineşte conţinutul unei infracţiuni, deci nu se poate spune că ar încălca principiul legalităţii incriminării” şi, totodată, „fiind rezultatul voinţei membrilor Parlamentului care au adoptat legea […], nu se poate vorbi de o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat”. Art. 10 din Legea nr. 87/1994 nu încalcă – în opinia instanţei – dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie şi nici principiul legalităţii incriminării, susţinerile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 87/1994 „nu definesc conţinutul unei infracţiuni, astfel încât nu încalcă principiul legalităţii incriminării” şi, de asemenea, nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, „întrucât au fost adoptate prin lege, de către Parlament”. Referitor la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 87/1994, se arată că nu încalcă prezumţia de nevinovăţie sau dreptul la apărare, „întrucât organele judiciare au obligaţia de a face dovada scopului special prevăzut de norma de incriminare, şi anume acela al împiedicării verificărilor financiar-contabile”.Avocatul Poporului apreciază că incriminarea, prin textele criticate, a faptelor care constituie evaziune fiscală nu este de natură să încalce sub nici un aspect dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului, care are posibilitatea ca, în tot cursul procesului penal, să fie asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu. Totodată, arată că art. 10 din Legea nr. 87/1994 reprezintă chiar consacrarea regulii constituţionale potrivit căreia nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, astfel încât nu poate fi reţinută critica acestuia în raport de art. 23 alin. (12) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocate de asemenea în motivarea excepţiei, se arată că nu au incidenţă în cauză.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, având următorul conţinut:– Art. 7: "Nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operaţiunile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligaţii fiscale, se sancţionează potrivit legii.";– Art. 10: "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se sancţionează şi punerea în circulaţie, în orice mod, fără drept, sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie, fără drept, a documentelor financiare şi fiscale."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (3), (4) şi (5): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. … (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; … – Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." ; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 23 alin. (11): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi."; … – Art. 131 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor."Se invocă, totodată, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi art. 7 din convenţie, privind legalitatea incriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că, în realitate, autorul său este nemulţumit de soluţia legislativă consacrată de textele de lege criticate, pe care le consideră incomplete şi neclare. Acesta solicită, de altfel, "clarificarea" de către Curtea Constituţională a limitelor controlului exercitat de către instanţe în soluţionarea cauzelor în care au fost sesizate cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994, demers necesar în opinia autorului excepţiei având în vedere caracterul lacunar al normelor criticate, care ar putea conduce la pronunţarea unor soluţii nelegale. Or, potrivit competenţei sale, aşa cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea completa sau modifica prevederea legală supusă controlului.În ceea ce priveşte limitele "controlului" realizat de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, a cărei "clarificare" se solicită, Curtea reţine că acesta corespunde atribuţiilor constituţionale ale instanţelor judecătoreşti şi vizează stabilirea, pe baza probelor administrate în cauză, a faptului dacă sunt întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, astfel cum sunt acestea reglementate de prevederile legii în materie. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, în activitatea de înfăptuire a justiţiei judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluţionării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. în acest sens este şi jurisprundenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut, în cauza C.R. împotriva Regatului Unit (1995), că "oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară […]". Aşa fiind, prin interpretarea şi aplicarea de către instanţă a textelor de lege nu se realizează un "transfer" de competenţă din sfera puterii legislative în sfera puterii executive şi judecătoreşti, în sensul celor arătate în motivarea excepţiei.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu-Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește