DECIZIE nr. 240 din 9 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valrom Industrie” – S.R.L. în Dosarul nr. 8.244/CV/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valrom Industrie” – S.R.L. într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 23, 44 şi 45 din Constituţie, precum şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.În dezvoltarea motivelor de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că principiul statului de drept şi democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, este încălcat de prevederile criticate, întrucât, "sub pretextul că astfel se statuează o regulă de comerţ, definiţia comerţului cu ridicata interzice de fapt, în mod mascat, unei persoane fizice să cumpere produse de la un comerciant angro". De asemenea, se susţine că "persoana fizică trebuie să aibă posibilitatea de a alege neîngrădit locul de unde vrea să cumpere un produs şi ce produs să aleagă", altfel se aduce atingere libertăţii individuale.Autorul excepţiei consideră că, "interzicându-i-se unei persoane fizice să cumpere produse de la un comerciant angro, îi este restrâns de fapt dreptul de proprietate", iar datorită "derutei terminologice create de către legiuitor, analizând cele două definiţii, se poate înţelege că activitatea unui comerciant este determinată de calitatea cumpărătorului", aducându-se astfel atingere principiului libertăţii economice.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, cu modificările aduse prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 4: "În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc astfel: […]c) comerţ cu ridicata/de gros – activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi; … d) comerţ cu amănuntul/de detail – activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;". … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind Statul român, ale art. 23, art. 44 şi ale art. 45 privind Libertatea economică. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă, în ceea ce priveşte art. 23, numai la alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi siguranţei persoanei, iar în ceea ce priveşte art. 44, numai la alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului.Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 17 referitor la garantarea dreptului de proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:Dispoziţiile legale criticate nu fac decât să definească "comerţul cu ridicata/de gros" şi "comerţul cu amănuntul/de detail", fără a se putea susţine că aceste texte operează un transfer de proprietate în dauna autorului excepţiei. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie şi a celor ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, deoarece, potrivit acestui text, libera iniţiativă şi exercitarea liberului acces al persoanei la o activitate economică trebuie să se desfăşoare în condiţiile legii pentru a fi garantate.Curtea observă că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie care consacră statul de drept ca principiu general de guvernare şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) care proclamă inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei (dispoziţii care vizează sfera penală, iar nu raporturile comerciale) nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valrom Industrie” – S.R.L. în Dosarul nr. 8.244/CV/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește