DECIZIE nr. 240 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată, excepţie ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.415/2003 al Tribunalului Mures.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca statutul magistraţilor consultanţi diferă în mod esenţial de cel al celorlalte categorii de magistraţi, ceea ce impune instituirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constituţie sau reglementărilor internaţionale. În considerarea deosebirilor privitoare la condiţiile de numire, durata şi încetare a funcţiei şi la atribuţiile acestora, legiuitorul a înţeles sa creeze o categorie aparte de magistraţi, cu atribuţii substanţial diferite faţă de cele ale judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi, atribuţii cărora le corespund, în mod firesc, drepturi cu conţinut diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, în sensul Constituţiei sau al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.415/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, excepţie ridicată de Elisei Constantin prin cererea de chemare în judecata a Tribunalului Mures.În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi al art. 38 alin. (1) din Constituţie, întrucât îi „afectează grav statutul profesional”, discrimineaza pe magistraţii consultanţi în raport cu ceilalţi magistraţi „prin excluderea de la beneficiul calităţii de magistrat” şi le „ingradesc nejustificat dreptul la munca în calitate de magistrat şi libertatea de alegere a profesiei de magistrat”.Tribunalul Mures apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata, iar dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, discrimineaza pe magistraţii consultanţi în raport cu ceilalţi magistraţi şi le ingradesc dreptul la munca, precum şi libertatea de alegere a profesiei de magistrat.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată. Arata, în acest sens, ca "problema ridicată nu este una de neconstituţionalitate, ci de opţiune a legiuitorului care are posibilitatea de a stabili ce persoane sunt considerate magistraţi". Magistraţii consultanţi au un statut diferit şi se afla într-o situaţie diferita faţă de magistraţi, atât sub aspectul atribuţiilor şi competentelor lor, cat şi în ceea ce priveşte condiţiile de numire şi de eliberare. Între prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie şi dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, nu exista nici o legătură.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, nu instituie nici o discriminare. După cum a statuat în mod constant şi Curtea Constituţională, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi nu este lezat atunci când legiuitorul stabileşte un tratament juridic diferit în situaţii diferite. Aceste dispoziţii „sunt în deplina concordanta cu normele constituţionale, potrivit cărora justiţia este în exclusivitate o funcţie a statului, care se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Activitatea de judecată se înfăptuieşte exclusiv de membrii instanţelor judecătoreşti, adică de judecători, întrucât doar cu privire la aceştia se proclama prin art. 123 alin. (2) din Constituţie ca sunt independenţi şi se supun numai legii. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 322/2001, a stabilit ca magistraţii consultanţi îndeplinesc doar o activitate de asistenţa la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, cu vot consultativ, iar nu o activitate de judecată, rezervată exclusiv judecătorilor. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie, întrucât „alegerea locului de muncă înseamnă opţiunea persoanei pentru un anume loc de muncă sau pentru o anumită funcţie, pentru care are nivelul corespunzător de pregătire profesională şi care este disponibilă”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora „Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie”.Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere."Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale, Curtea retine următoarele:Art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată, enumera categoriile profesionale care au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor: judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curţii Constituţionale, magistraţii-asistenţi de la aceasta instituţie „fac parte din Corpul magistraţilor, în sensul prevăzut prin titlul IV din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.Pe de altă parte, legislaţia actuala recunoaşte o parte dintre drepturile acordate magistraţilor anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu aceştia. Spre exemplu, potrivit art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat magistraţilor. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistraţii, recunoscandu-li-se, în consecinţa, anumite drepturi ale acestora, şi consilierii juridici din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, personalul de specialitate juridică din Centrul de Pregătire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialiştii de înaltă calificare din cadrul Parchetului Naţional Anticoruptie, precum şi personalul de specialitate al Institutului Naţional de Criminologie.Un statut similar cu cel al judecătorilor ce compun instanţele judecătoreşti au şi magistraţii Curţii de Conturi. În jurisprudenta sa constanta, Curtea Constituţională a reţinut ca magistraţii Curţii de Conturi, care exercită activitatea jurisdicţională a acesteia, nu sunt judecători, în sensul constituţional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdicţională, iar nu o activitate de judecată (a se vedea deciziile nr. 64/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, şi nr. 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).În considerarea condiţiilor specifice de numire, funcţionare şi eliberare din funcţie şi mai ales a atribuţiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea şi de privatiunile inerente fiecărei funcţii în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor publice, garantat de art. 16 din Constituţie şi de reglementările internaţionale.În ceea ce priveşte funcţia de magistrat consultant, aceasta a fost creata în urma modificării şi completării Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcţii, în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecată care soluţionează, în prima instanţa, conflictele de muncă. Alăturând cuvantului magistrat atributul de „consultant”, legiuitorul a evidenţiat de la început statutul diferit al acestei categorii faţă de ceilalţi magistraţi.Astfel, condiţiile de numire a magistraţilor consultanţi sunt diferite de condiţiile generale de acces în magistratura. Art. 69^1 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, introdus prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, prevede că „Magistraţii consultanţi sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel puţin 2 ani şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) şi alin. 2”. Potrivit art. 1 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin Legea nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, „Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartita, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional dintre patronat, sindicate şi Guvern şi a climatului de stabilitate şi pace socială”, reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vieţii politice şi sociale, iar nu interesele generale ale societăţii.Eliberarea din funcţie a magistraţilor consultanţi este, de asemenea, supusă unor condiţii diferite faţă de cele care se aplică celorlalte categorii de magistraţi. Art. 69 5 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, introdus prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, prevede că „Magistraţii consultanţi pot fi eliberaţi din funcţie de ministrul justiţiei, în condiţiile art. 92, care se aplică în mod corespunzător. De asemenea, ei pot fi eliberaţi din funcţie ca urmare a reducerii numărului de posturi de magistraţi consultanţi, în raport cu volumul de activitate”, în vreme ce alte categorii de magistraţi se bucura de inamovibilitate.În cazul aplicării sancţiunilor disciplinare, magistraţii consultanţi beneficiază de calea de atac a contestaţiei împotriva acestor sancţiuni, îndreptată la secţia de contencios administrativ a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat [art. 69^3 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare], în mod similar cu funcţionarii publici (art. 74 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste două categorii, magistraţilor enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, li se aplică, în materie disciplinară, prevederile art. 124-129 din Legea nr. 92/1992, republicată.În plus, art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 stabileşte caracterul temporar al dispoziţiilor privitoare la magistraţii consultanţi, prevăzând ca „Magistraţii consultanţi vor funcţiona potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă până la instituirea tribunalelor muncii, în condiţiile legii”.De asemenea, potrivit art. 69^2 alin. 4 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, şi ca o măsura de protecţie instituită în favoarea magistraţilor consultanţi, caracterul temporar al acestei funcţii este însoţit de suspendarea contractelor de muncă sau, după caz, a raporturilor de muncă şi de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate îşi desfăşoară activitatea în aceasta calitate. Cu totul alta este situaţia celorlalte categorii de magistraţi (judecători, procurori sau magistraţi-asistenţi), pentru care art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, prevede că „Funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”. Prin urmare, magistraţilor consultanţi li se oferă beneficiul legal al rezervarii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de muncă, spre deosebire de magistraţii enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, cărora le este interzis cumulul funcţiei de magistrat cu alte funcţii publice sau private, tocmai pentru a avea garanţia imparţialităţii şi independentei acestora în raport cu alte instituţii, organe sau persoane.Asadar, dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistraţii consultanţi se afla într-o situaţie esenţial diferita faţă de alte categorii de magistraţi, chiar şi faţă de persoanele asimilate acestora, deoarece condiţiile de numire şi de încetare a funcţiei, durata acesteia şi procedura sanctionarii disciplinare a magistraţilor consultanţi diferă în mod esenţial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistraţi, iar atribuţiile specifice acestei funcţii nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanţa, conflicte de muncă.Curtea constata ca situaţia diferita în care se afla magistraţii consultanţi justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cat şi în sensul reglementărilor internaţionale, instituirea unui tratament juridic diferenţiat, drepturile care li se acordă ţinând de opţiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoaşterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistraţi.Cu privire la susţinerile conform cărora dispoziţiile legale criticate ingradesc dreptul la munca, garantat de art. 38 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca acestea sunt, de asemenea, neintemeiate. Statutul fiecărei profesii, precum şi drepturile şi îndatoririle celor care o exercită se stabilesc în raport cu specificul profesiei respective. Profesia de magistrat consultant este diferita de cele exercitate de cei care fac parte din corpul magistraţilor, iar limitarea drepturilor magistraţilor consultanţi, în comparatie cu cele ale celorlalte categorii de magistraţi, nu înseamnă lezarea libertăţii de alegere a locului de muncă şi a profesiei.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată, excepţie ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.415/2003 al Tribunalului Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește