DECIZIE nr. 240 din 10 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Ioan Porumb a depus la dosar un înscris în care arată că nu se face vinovat de faptele de care a fost acuzat, precum şi faptul că nu se poate prezenta în faţa instanţei din cauza vârstei înaintate.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 6 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei personal, lipsind partea Marius Gerard Necula, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 770 D/2004 şi nr. 6 D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Eugen Lăcustă nu se opune măsurii conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 6 D/2005 la Dosarul nr. 770D/2004, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, Eugen Lăcustă solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 4 octombrie 2004 şi 15 noiembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 1.026/P/2004 şi nr. 1.921/P/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză şi Eugen Lăcustă în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte prevederile art. 27 din Codul de procedură penală şi art. 25 din Legea nr. 92/1992, că acestea „sunt discriminatorii, totalitare, inchizitoriale”, drepturile şi principiile invocate nemaifiind garantate „în situaţia în care justiţiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instanţă naţională”.În ceea ce priveşte art. 278 din Codul de procedură penală, se susţine că este neconstituţional deoarece "prevede expres şi limitativ posibilitatea de a fi controlată soluţia dată de procuror doar de către primul procuror al Parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a dat soluţia", nu şi de "parchetul ierarhic superior şi de către conducătorul Ministerului Public", ceea ce face ca aceste prevederi legale să încalce "principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalităţii, principiul statului de drept […], principiul disponibilităţii".Tribunalul Galaţi – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 25 din Legea nr. 92/1992, abrogat la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile sale au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora „Competenţa judecătoriilor, a tribunalelor şi a curţilor de apel este stabilită în Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în legi speciale”. Aceste prevederi legale sunt considerate de instanţă ca fiind în concordanţă cu dispoziţiile Legii fundamentale, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Se face referire, în acest sens, la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.Sunt considerate neîntemeiate şi criticile aduse art. 27 şi art. 278 din Codul de procedură penală, întrucât, chiar dacă soluţia procurorului nu poate fi atacată până la procurorul general al României, aceasta este supusă controlului instanţelor judecătoreşti, simplificarea procedurilor desfăşurate în faţa organelor parchetului având ca raţiune tocmai asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei. În acord cu opinia instanţei de judecată, Guvernul consideră că dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 47/1992, abrogate la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004. Aceste prevederi legale sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti constituind obligaţia constituţională a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Legea fundamentală. Totodată se apreciază că dispoziţiile criticate, care stabilesc competenţa tribunalelor, au la bază elemente obiective, fără legătură cu vreunul dintre criteriile discriminării prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, asigurând judecarea de către instanţe, în egală măsură, a tuturor cauzelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.În ceea ce priveşte art. 278 din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă liberul acces la justiţie, câtă vreme, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate se poate adresa instanţelor pe calea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.Avocatul Poporului consideră că art. 27 din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa materială a tribunalelor, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, stabilirea regulilor de competenţă fiind atributul exclusiv al legiuitorului.În ceea ce priveşte art. 25 din Legea nr. 92/1992, se constată că a fost abrogat expres prin Legea nr. 304/2004, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare.Referitor la critica art. 278 din Codul de procedură penală, se arată că, "din sesizarea pe care instanţa de judecată a înaintat-o Curţii Constituţionale, nu rezultă textele constituţionale presupus încălcate", fiind incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 şi art. 278 din Codul de procedură penală, şi inadmisibilă, în ceea ce priveşte art. 25 din Legea nr. 92/1992.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstituţionale au următorul conţinut:– Art. 27: "Tribunalul:1. judecă în primă instanţă:a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 şi 4, art. 211 alin. 2, 2^1 şi 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 279^1 , 298, 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive; … b) infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane; … c) infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale; … d) infracţiunea de spălare a banilor; … e) infracţiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar; … f) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa; … 2. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.";– Art. 278: "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."Art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, abrogat la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, avea următorul conţinut:"(1) Curţile de apel judecă, în primă instanţă, cauzele date în competenţa lor prin lege.(2) Ca instanţe de apel, curţile judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. … (3) Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege." … Dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură penală şi cele ale art. 25 din Legea nr. 92/1992 sunt criticate faţă de prevederile constituţionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 124, privind înfăptuirea justiţiei, şi ale art. 126, privind instanţele judecătoreşti, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6, care reglementează dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminării, şi în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.Prevederile art. 278 din Codul de procedură penală sunt considerate contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 131, referitoare la rolul Ministerului Public, şi ale art. 132, privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 14, privind interzicerea discriminării, şi în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală, privind competenţa tribunalului, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în contextul în care autorii acesteia contestă competenţa tribunalului de a soluţiona recursul împotriva hotărârii pronunţate de instanţă în soluţionarea plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 278 1 din Codul de procedură penală. În opinia autorilor excepţiei, competenţa de soluţionare a recursului, în această situaţie, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare, criticile formulate trebuie analizate în acest context, care explică şi interesul promovării excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de soluţia legislativă consacrată de textul criticat. Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, stabilirea competenţei, precum şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege". Reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalului nu aduce nici o atingere dispoziţiilor constituţionale, respectiv celor din documentele internaţionale invocate de autorii excepţiei.Astfel, nu poate fi reţinută nici o contradicţie între art. 27 din Codul de procedură penală şi dispoziţiile constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, respectiv cele ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, în contextul general al principiilor statului de drept, consfinţite de art. 1 din Legea fundamentală. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instanţe judecătoreşti, respectiv o "instanţă naţională", în sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Art. 27 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din aceeaşi convenţie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor, respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competenţei lor, stabilită prin lege.Dispoziţiile criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încăt nu poate fi reţinută nici critica formulată în raport de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.În sfârşit, câtă vreme art. 27 din Codul de procedură penală nu contravine normelor internaţionale invocate, nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea prevederilor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Cât priveşte art. 15 din Constituţie, precum şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art. 27 din Codul de procedură penală, Curtea constată că nu au incidenţă în cauză, autorii excepţiei mărginindu-se de altfel să invoce aceste dispoziţii, fără a arăta în ce constă încălcarea lor.II. Criticile referitoare la art. 278 din Codul de procedură penală nu pot fi reţinute, întrucât acest text legal, care reglementează plângerea contra actelor procurorului, nu numai că nu aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la rolul Ministerului Public şi la statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, reglementat de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că legiuitorul nu a prevăzut în textul criticat posibilitatea persoanei interesate de a sesiza organele superioare din ierarhia Ministerului Public, după soluţionarea nefavorabilă a plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de natură să aducă atingere nici dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţele judecătoreşti. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror", asigurând astfel deplinul acces la justiţie al persoanei interesate, aşadar realizarea unui drept al cetăţeanului, ce reprezintă o valoare supremă, garantată în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constituţie.Art. 278 din Codul de procedură penală, în temeiul căruia orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului are posibilitatea să le atace în condiţiile legii, nu conţine privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi cele ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, nu au incidenţă în cauză.III. Cât priveşte dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 92/1992, criticate, de asemenea, de autorii excepţiei, Curtea constată că acestea erau abrogate la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Aşa fiind şi întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, […]”, sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală şi de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi cauze.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește