DECIZIE nr. 24 din 27 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stângu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Baltă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Organe de Asamblare” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 994/R/2003 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Ion Iordache, cu delegaţie depusă în şedinţă, lipsă fiind cealaltă parte – Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, susţinând că dispoziţiile legale criticate, prin scutirea A.P.A.P.S. de la plata taxelor de timbru, contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, creându-se astfel discriminări între părţile aflate în proces, precum şi art. 1 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitate, respectiv la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, faţă de sesizarea iniţială, invocă şi încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei, precum şi neconstituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, pentru inexistenţa cazului excepţional care a dus la adoptarea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât scutirea A.P.A.P.S. de plată taxelor de timbru reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului. În ceea ce priveşte art. 1 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, apreciază că acestea nu au legătură cu cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 994/R/2003, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Organe de Asamblare” – S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece partea adversă într-un proces este scutită de depunerea unei taxe de timbru sau a vreunei cauţiuni pentru introducerea unei acţiuni în instanţă, ceea ce încalcă principiul egalităţii în faţa legii.Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin scutirea A.P.A.P.S. de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiunilor şi oricăror alte taxe, pentru cererile formulate în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile aflate în portofoliul său, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece principiul egalităţii are în vedere egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice, iar nu egalitatea dintre cetăţeni şi autorităţile publice. Legiuitorul este suveran în acordarea unor scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea unor anumite situaţii determinate, iar diferenţa de tratament se justifică prin inexistenţa unor situaţii identice în care s-ar afla părţile, simpla calitate de părţi în acelaşi proces nefiind de natură să ducă la altă concluzie. Raţiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea că acţiunile şi cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu bugetul de stat, fiind vorba de un interes public.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, de exemplu prin deciziile nr. 102/1995 şi nr. 18/1996, dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care instituie egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nu sunt incidente în ceea ce priveşte relaţiile dintre persoanele juridice.Scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti a A.P.A.P.S. – instituţie publică implicată în procesul de privatizare – reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situaţii determinate, cum sunt cele privind legătura strânsă cu bugetul statului şi realizarea unui interes public (Decizia nr. 179/2003).Totodată, prin art. 15, 16, 16^1 , 17 şi 17^1 din Legea nr. 146/1997, legiuitorul a instituit scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru anumite categorii de acţiuni şi a prevăzut expres, în art. 15 lit. p), că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la „orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru”.Potrivit dispoziţiilor legale criticate, legiuitorul stabileşte un regim juridic diferit pentru promovarea anumitor acţiuni de către "instituţii publice implicate" şi nu numai de către A.P.A.P.S., în considerarea interesului general al accelerării procesului privatizării, şi în aplicarea art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, devenit art. 135 alin. (2) lit. b) după revizuirea Constituţiei, care prevede că statul trebuie să asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară", principiu pe care statul, în politica sa economică, este ţinut să-l promoveze şi, ca urmare, are dreptul şi totodată îndatorirea de a crea un cadrul juridic corespunzător.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002), dispoziţii introduse prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002), aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003). Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publică implicată în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."De asemenea, autorul excepţiei susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 1 şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care au următorul conţinut:– Art. 1: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.";– Art. 10: "Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva ei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, făcute în şedinţa publică, prin care şi-a extins motivele de neconstituţionalitate, arătând, pe de-o parte, că dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor constituţionale în vigoare, şi anume fără a exista un caz excepţional care să justifice adoptarea acesteia, Curtea constată că nu poate primi aceste susţineri, întrucât ele au fost ridicate ulterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002. Instanţa de contencios constituţional nu poate hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât astfel s-ar încălca prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, conform cărora părţile trebuie să îşi exprime punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, depunând dovezile şi probele pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată este obligată să îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi.II. Referitor la dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, a cauţiunilor şi de la orice alte taxe a instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, atunci când acestea formulează cereri în faţa instanţelor de judecată în legătură cu situaţiile expres menţionate în text, Curtea constată că acestea sunt constituţionale, pentru următoarele considerente:Instituirea de taxe şi cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercită fie din raţiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale – în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părţilor din proces a unor obligaţii fiscale – în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar.Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legătură a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, potrivit căruia statul are obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Totodată, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu poate fi primită, întrucât situaţia juridică a părţilor din procesele respective nu este identică şi nici similară, justificându-se în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit în ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a celorlalte taxe.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că acestea nu au legătură cu obiectul excepţiei ridicate în cauză.Cu privire la dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004, statuând că acestea sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Organe de Asamblare” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 994/R/2003 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește