DECIZIE nr. 24 din 12 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a ordonanţei în ansamblul ei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 8, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asigurarea Românească – Asirom” – S.A. sucursala Mehedinţi în Dosarul nr. 4.167/2005 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate nu permit o examinare profundă a cauzei, ceea ce este de natură a încălca art. 21 şi 24 din Constituţie. Totodată, se susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât debitorii sunt defavorizaţi, în mod evident, în raport cu creditorii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.167/2005, Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asigurarea Românească – Asirom” – S.A. sucursala Mehedinţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate de autorul excepţiei împotriva unei hotărâri prin care a fost admisă o cerere privind emiterea unei somaţii de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 alin. (1), ale art. 44 alin. (1), ale art. 129 şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). În acest sens, se arată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundă a pretenţiilor care fac obiectul judecăţii şi îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluţionează doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitaţi în dreptul lor de a se apăra. Totodată, se arată că limitarea posibilităţilor debitorului de a se apăra cu toate mijloacele de probă admise de lege în cazul unui litigiu nu poate fi justificată prin caracterul special al procedurii.Se apreciază că procedura somaţiei de plată aduce limitări dreptului debitorului de a exercita căile de atac permise de dreptul comun, deşi nu se regăseşte în vreuna dintre situaţiile limitativ enunţate de art. 53 din Constituţie, ceea ce este de natură a îngrădi liberul acces la justiţie.Autorul excepţiei consideră că, "în special", dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, se apreciază că nu sunt încălcate textele constituţionale invocate, întrucât prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedură specială, justificată de celeritatea soluţionării unor litigii, ceea ce simplifică demersul jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlului executoriu pentru realizarea creanţei prin executare silită.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observă că, prin dispoziţiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, au fost abrogate prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, iar cele ale art. 8 alin. (5) din aceeaşi ordonanţă au fost modificate. Totodată, Legea nr. 295/2002 a introdus art. 11^1, iar, la rândul ei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, a modificat art. 6 alin. (1), art. 10 alin. (2) şi art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001.Curtea reţine că, deşi, în mod formal, autorul excepţiei critică din punct de vedere al constituţionalităţii sale întregul text al art. 1 şi al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, acesta contestă doar constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), respectiv ale art. 8 alin. (5) din ordonanţă. Totodată, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, critica autorului acesteia se referă şi la Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu.Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în ansamblul ei, precum şi art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11^1 din aceeaşi ordonanţă, iar textele legale criticate au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";– Art. 3 alin. (2): "La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.";– Art. 6 alin. (1) şi (2): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată."; … – Art. 8 alin. (5): "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";– Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."; … – Art. 11^1: "(1) Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 136 alin. (5) privind economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei apreciază că prevederile legale criticate încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi, ale accesului liber la justiţie, ale dreptului la apărare, precum şi textele constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi exercitarea căilor de atac.I. Curtea reţine că prevederile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât acestea se aplică în stadiul procesual al contestaţiei la executare, or, cauza de faţă se află în stadiul procesual al cererii în anulare. În consecinţă, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este inadmisibilă.II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, Curtea constată că aceasta a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Cu acelaşi prilej s-a stabilit că această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată. Prin aceeaşi decizie Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucură părţile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea reţine că aceste considerente expuse mai sus pun în evidenţă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aceste dispoziţii aflându-se în legătură directă cu critica generală pe care o face autorul excepţiei.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în sensul că nu se prevede calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare, Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, prilej cu care a constatat constituţionalitatea textului în cauză, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile de atac se exercită „în condiţiile legii”.Cu privire la constituţionalitatea art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în raport cu aspectele criticate, Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, reţinând în esenţă că, în măsura în care a rămas irevocabilă, ordonanţa cu somaţia de plată, emisă de judecător, are autoritate de lucru judecat numai în privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001.Totodată, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, având în vedere că procedura somaţiei de plată este soluţia pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asigurarea Românească – Asirom” – S.A. sucursala Mehedinţi în Dosarul nr. 4.167/2005 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (5) şi art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a ordonanţei în ansamblul ei, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește