DECIZIE nr. 239 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca statutul magistraţilor consultanţi diferă în mod esenţial de cel al celorlalte categorii de magistraţi, ceea ce impune instituirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constituţie sau reglementărilor internaţionale. În considerarea deosebirilor privitoare la condiţiile de numire, durata şi încetare a funcţiei şi la atribuţiile acestora, legiuitorul a înţeles sa creeze o categorie aparte de magistraţi, cu atribuţii substanţial diferite faţă de cele ale judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi, atribuţii cărora le corespund, în mod firesc, drepturi cu conţinut diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, în sensul Constituţiei sau al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.000/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, excepţie ridicată de Elisei Constantin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, cu raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Considera ca textul de lege criticat, care acorda magistraţilor consultanţi doar o parte din drepturile salariale şi de alta natura prevăzute pentru ceilalţi magistraţi, instituie o discriminare între cele două categorii de magistraţi.Tribunalul Mures apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata, iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 „sunt neconstituţionale în măsura în care exclud pe magistraţii consultanţi de la aplicarea în mod corespunzător a tuturor drepturilor stabilite pentru magistraţi”. Instanţa considera ca „vocaţia magistraţilor consultanţi de a exercita drepturile aferente statutului de magistrat nu poate fi diferita de cea a tuturor celorlalţi magistraţi”. În acest sens invoca şi Decizia nr. 88/1999, precum şi Decizia nr. 89/1999 ale Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat inadmisibilitatea discriminarii între magistraţi.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată. Arata în acest sens ca "acordarea, prin lege, a anumitor drepturi se face în considerarea unei multitudini de aspecte, de natura economică, socială, profesională etc.". În cazul magistraţilor consultanţi, recunoaşterea sau acordarea doar a unora dintre drepturile stabilite magistraţilor trebuie raportată la statutul lor, care este diferit, magistraţii consultanţi nefacand parte din corpul magistraţilor. Astfel, stabilirea drepturilor de care beneficiază tine de opţiunea legiuitorului. Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei constituţionale, principiul egalităţii nu pretinde uniformitate, ci permite soluţii legislative diferenţiate pentru situaţii diferite.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale, deoarece, „asa cum s-a arătat în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalităţii în faţa legii, instituit de art. 16 din Constituţia României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite”. Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, în art. 17 şi art. 69^1 -69^5, reglementează un rol şi un statut aparte pentru magistraţii consultanţi, diferit de cel al magistraţilor, atât în privinta atribuţiilor şi competentelor lor, cat şi în ce priveşte condiţiile şi modalităţile de numire sau de eliberare a lor din funcţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, dispoziţii potrivit cărora „Magistraţii consultanţi beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 şi 30”.Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.",cu raportare la reglementările cuprinse în:– Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cărora „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţa la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice alta situaţie”;– Art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevăd ca „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi la reglementările internaţionale invocate, Curtea retine următoarele:Art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, prevede că „Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie”. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curţii Constituţionale, magistraţii-asistenţi de la aceasta instituţie „fac parte din Corpul magistraţilor, în sensul prevăzut prin titlul IV din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.Pe de altă parte, legislaţia actuala recunoaşte o parte dintre drepturile acordate magistraţilor anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu aceştia. Spre exemplu, potrivit art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat magistraţilor. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistraţii şi cărora li se recunosc, în consecinţa, anumite drepturi ale acestora şi consilierii juridici din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, personalul de specialitate juridică din Centrul de Pregătire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialiştii de înaltă calificare din cadrul Parchetului Naţional Anticoruptie, precum şi personalul de specialitate al Institutului Naţional de Criminologie.Un statut similar cu cel al judecătorilor ce compun instanţele judecătoreşti au şi magistraţii Curţii de Conturi. În jurisprudenta sa constanta, Curtea Constituţională a reţinut ca magistraţii Curţii de Conturi, care exercită activitatea jurisdicţională a acesteia, nu sunt judecători în sensul constituţional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdicţională, iar nu o activitate de judecată (a se vedea deciziile nr.: 64/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, şi 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).În considerarea condiţiilor specifice de numire, funcţionare şi eliberare din funcţie şi, mai ales, a atribuţiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea şi de privatiunile inerente fiecărei funcţii în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor publice, garantat de art. 16 din Constituţie şi de reglementările internaţionale.În ceea ce priveşte funcţia de magistrat consultant, aceasta a fost creata în urma modificării şi completării Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcţii în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecată care soluţionează, în prima instanţa, conflictele de muncă. Alăturând cuvantului magistrat atributul de „consultant”, legiuitorul a evidenţiat de la început statutul diferit al acestei categorii faţă de ceilalţi magistraţi.Astfel condiţiile de numire a magistraţilor consultanţi sunt diferite de condiţiile generale de acces în magistratura. Art. 69^1 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, prevede că „Magistraţii consultanţi sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel puţin 2 ani şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) şi alin. 2”. Potrivit art. 1 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin Legea nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, „Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartita, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional dintre patronat, sindicate şi Guvern şi a climatului de stabilitate şi pace socială”, reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vieţii politice şi sociale, iar nu interesele generale ale societăţii.Eliberarea din funcţie a magistraţilor consultanţi este, de asemenea, supusă unor condiţii diferite faţă de cele care se aplică celorlalte categorii de magistraţi. Art. 69^5 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, prevede că „Magistraţii consultanţi pot fi eliberaţi din funcţie de ministrul justiţiei, în condiţiile art. 92, care se aplică în mod corespunzător. De asemenea, ei pot fi eliberaţi din funcţie ca urmare a reducerii numărului de posturi de magistraţi consultanţi, în raport cu volumul de activitate”, în vreme ce alte categorii de magistraţi se bucura de inamovibilitate.În cazul aplicării sancţiunilor disciplinare magistraţii consultanţi beneficiază de calea de atac a contestaţiei împotriva acestor sancţiuni, îndreptată la secţia de contencios administrativ a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat [art. 69^3 alin. 2 din Legea nr. 92/1992], în mod similar cu funcţionarii publici (art. 74 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste două categorii, magistraţilor enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, li se aplică, în materie disciplinară, prevederile art. 124-129 din Legea nr. 92/1992, republicată.În plus, art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 stabileşte caracterul temporar al dispoziţiilor privitoare la magistraţii consultanţi, prevăzând ca „Magistraţii consultanţi vor funcţiona potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă până la instituirea tribunalelor muncii, în condiţiile legii”.De asemenea, potrivit art. 69^2 alin. 4 din Legea nr. 92/1992 şi ca o măsura de protecţie instituită în favoarea magistraţilor consultanţi, caracterul temporar al acestei funcţii este însoţit de suspendarea contractelor de muncă sau, după caz, a raporturilor de muncă şi de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate îşi desfăşoară activitatea în aceasta calitate. Cu totul alta este situaţia celorlalte categorii de magistraţi (judecători, procurori sau magistraţi-asistenţi), pentru care art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, prevede că „Funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”. Prin urmare, magistraţilor consultanţi li se oferă beneficiul legal al rezervarii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de muncă, spre deosebire de magistraţii enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, cărora le este interzis cumulul funcţiei de magistrat cu alte funcţii publice sau private, tocmai pentru a avea garanţia imparţialităţii şi independentei acestora în raport cu alte instituţii, organe sau persoane.Asadar, dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistraţii consultanţi se afla într-o situaţie esenţial diferita faţă de alte categorii de magistraţi, chiar şi faţă de persoanele asimilate acestora, deoarece condiţiile de numire şi de încetare a funcţiei, durata acesteia şi procedura sanctionarii disciplinare a magistraţilor consultanţi diferă în mod esenţial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistraţi, iar atribuţiile specifice acestei funcţii nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanţa, conflicte de muncă.Curtea constata ca situaţia diferita în care se afla magistraţii consultanţi justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cat şi în sensul reglementărilor internaţionale, instituirea unui tratament juridic diferenţiat, drepturile care li se acordă ţinând de opţiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoaşterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistraţi.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 încalcă art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea retine ca, în conformitate cu jurisprudenta europeană, acest articol nu are o existenta independenta şi nu se poate, asadar, retine încălcarea sa decât dacă aceasta intervine în legătură cu un drept sau cu o libertate consacrate de textul Convenţiei (a se vedea cauza Curţii europene a drepturilor omului Syndicat naţional de la police belge contra Belgiei, 1975). Având în vedere faptul ca autorul excepţiei nu a indicat care anume drept garantat de Convenţie considera ca este încălcat prin art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, Curtea constata ca este nemotivată critica privind încălcarea principiului nediscriminarii prevăzut în aceasta reglementare internationala.Cu privire la problema cazarii magistraţilor consultanţi care au domiciliul în alta localitate decât cea în care se afla sediul instanţei, pe care autorul excepţiei o ridica în speta, Curtea retine ca aceasta este rezolvată în art. 16 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, potrivit căruia „În cazul în care magistraţii consultanţi sunt numiţi sau funcţionează ori sunt delegaţi la instanţe care au sediul în alte localităţi decât cele în care îşi au domiciliul, aceştia beneficiază de cheltuieli de transport, diurna şi cazare, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului din unităţile bugetare”, iar competenţa de soluţionare a unei cereri întemeiate pe acest text legal revine în exclusivitate instanţelor de judecată.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește