DECIZIE nr. 238 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 3.749/2002 al Judecătoriei Targu Mures.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie invocate de autorul excepţiei, ci reprezintă o măsura luată de legiuitor pentru ocrotirea persoanei şi a libertăţii sale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.749/2002, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Pop, inculpat în dosarul respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, pornind de la premisa ca plângerea prealabilă este un mod de ocrotire a proprietăţii private, susţine ca prin dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între modul de ocrotire a proprietăţii pe timp de zi sau pe timp de noapte, deşi, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, proprietatea privată este în mod egal ocrotită, indiferent de titular. Asa fiind, susţine autorul excepţiei, nu poate să existe nici o diferenţa în privinta începerii urmăririi penale şi punerii în mişcare a acţiunii penale pentru alineatul 1 sau 2 al art. 192 din Codul penal, la plângerea prealabilă sau nu. După opinia sa, indiferent de împrejurările săvârşirii faptei, plângerea prealabilă a persoanei vătămate trebuie să fie necesară nu numai atunci când violarea de domiciliu are loc ziua, dar şi când este săvârşită în timpul nopţii, fără nici o discriminare.Judecătoria Targu Mures considera ca prevederile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu contravin art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin incriminarea faptei menţionate s-a urmărit apărarea inviolabilitatii domiciliului, iar nu proprietatea. Faptul ca legea prevede condiţia plângerii prealabile numai pentru varianta simpla a infracţiunii de violare de domiciliu, nu şi pentru varianta agravată, nu restrânge în nici un fel drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute de Constituţie. Pedeapsa mai grea şi urmărirea din oficiu a infracţiunii de violare de domiciliu în varianta agravată se explica prin gradul de pericol social sporit al faptei săvârşite în împrejurările agravante prevăzute de lege.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arata ca punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale pentru violarea de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu aduce atingere apărării în mod egal a proprietăţii, ci asigura apărarea mai eficienta a inviolabilitatii domiciliului.Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, potrivit cărora: "În cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile alin. 3 sunt neconstituţionale, deoarece prevăd condiţia plângerii prealabile numai pentru violarea de domiciliu în varianta simpla, nu şi pentru varianta agravată a infracţiunii, deşi în ambele variante fapta este aceeaşi. Prin aceasta, autorul susţine ca se încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, astfel încât dispoziţiile criticate creează o discriminare, instituindu-se "un regim juridic diferenţiat asupra aceleiaşi proprietăţi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Curtea retine ca prevederile art. 192 alin. 2 din Codul penal reglementează una dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei (iar nu contra patrimoniului, cum se susţine în motivarea excepţiei), şi anume varianta agravată a infracţiunii de violare de domiciliu, pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale şi exercitarea acesteia se fac din oficiu. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), deoarece textul incrimineaza, indiferent de titular şi de forma de proprietate sau posesie legală, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinta, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a-l părăsi la cererea acesteia, nefiind încălcat principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private.Astfel fiind, rezultă că nu se creează nici o discriminare sau o ocrotire privilegiată a dreptului de proprietate privată în raport cu titularul. Sancţionarea mai aspra a patrunderii fără drept, respectiv a refuzului de a părăsi locuinta, în modalitatea săvârşirii acesteia pe timpul nopţii, în raport de varianta simpla a infracţiunii, este numai o consecinţa a pericolului social ridicat pe care îl reprezintă fapta săvârşită în împrejurările menţionate. Instituirea procedurii plângerii prealabile numai pentru varianta simpla, nu şi pentru varianta agravată a infracţiunii de violare de domiciliu, este în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".În legătură cu protecţia constituţională a proprietăţii private, Curtea a apreciat ca aceasta nu este lezata prin pornirea din oficiu a urmăririi penale pentru anumite infracţiuni. Dimpotriva, existenta pericolului social al unei infracţiuni impune măsuri adecvate de apărare a ordinii de drept, iar urmărirea penală din oficiu în cazul acestor infracţiuni asigura o protecţie mai energica a valorilor sociale ocrotite. În acest sens, este, spre exemplu, Decizia nr. 31 din 24 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 3.749/2002 al Judecătoriei Targu Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește