DECIZIE nr. 238 din 5 iulie 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, 20, 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, 20, 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, excepţii ridicate de Ali Ehsan Abel Al Kinani, Khalid Mahomed Akori Koko, Hasabella Elsaoudi şi Amer Adnan Jaleel în dosarele nr. 3.510/2001, nr. 5.312/2001, nr. 3.259/2001 şi nr. 3.886/2001 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arata ca în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă se impune conexarea dosarelor având în vedere ca acestea au ca obiect aceleaşi dispoziţii legale. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 157C/2001, nr. 213C/2001 şi nr. 214C/2001 la Dosarul nr. 156C/2001.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6), referitoare la caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii date în prima instanţa. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate, se solicita respingerea excepţiilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 6 aprilie 2001 (pronunţate în dosarele nr. 3.510/2001 şi nr. 5.312/2001), din 13 aprilie (pronunţată în Dosarul nr. 3.886/2001) şi din 30 martie (pronunţată în Dosarul nr. 3.259/2001) Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, 20, 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, excepţii ridicate de Ali Ehsan Abel Al Kinani, Khalid Mahomed Akori Koko, Hasabella Elsaoudi şi Amer Adnan Jaleel.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al căror conţinut este identic, se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 23, 24 şi 49 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază, în esenta, ca textele vizate de excepţiile de neconstituţionalitate sunt conforme cu prevederile constituţionale.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca textele de lege criticate "reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, acestea fiind prevederi amanuntite, care au menirea de a fi înţelese şi folosite cu usurinta de cetăţeni străini, care solicită acordarea statutului de refugiati". Se mai arata ca dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind incalcate "reglementează obligaţiile statului român de a îndeplini cu buna credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele internaţionale, care fac parte din dreptul intern şi ca statutul de refugiat se acordă numai în condiţiile legii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000:– art. 9 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), privind procedura ordinară de acordare a statutului de refugiat;– art. 18 şi 20, referitoare la procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat;– art. 21 şi 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale:– art. 11 alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament;– art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetăţenilor;– art. 20 alin. (2), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului;– art. 23, privind libertatea individuală;– art. 24, referitor la dreptul la apărare;– art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.În susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Analizând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională retine următoarele:I. În legătură cu dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, ulterior sesizării cu excepţiile din prezentele dosare Curtea Constituţională s-a pronunţat într-o alta cauza având ca obiect şi aceste prevederi de lege care au fost criticate sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale ca şi în cauzele de faţa. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, nepublicata, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, statuand, în esenta, ca aceste prevederi încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca, întrucât „hotărârea primei instanţe este definitivă şi executorie, aceasta hotărâre urmează să fie pusă în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare) solicitantul nemulţumit de soluţia de respingere a cererii sale de către prima instanţa nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în faţa instanţei de recurs”.Ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptată Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Potrivit dispoziţiilor acestei legi, pe data intrării ei în vigoare alin. (5) al art. 20 şi alin. (6) al art. 21 vor avea următorul cuprins:– art. 20 alin. (5): "Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.";– art. 21 alin. (6): "În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă."Ca urmare a acestei modificări, la data pronunţării prezentei decizii art. 20 alin. (5) şi art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, în redactarea criticata de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, nu mai sunt în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege eliminate din legislaţie. Acesta este şi sensul în care Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 32 din 2 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999.În consecinţa, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol, care prevăd ca excepţia este inadmisibila atunci când este contrară prevederilor alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.II. Curtea constata, de asemenea, ca potrivit pct. 2 al articolului unic din Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România pe data intrării în vigoare a acesteia „Alineatul (6) al articolului 20 se abroga”. Rezultă ca, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, dispoziţii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, redate anterior, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor alin. (6) al art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.III. Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 18, art. 21 alin. (5) şi ale art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, dispoziţii de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca şi acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.Prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, respingând, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1), excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, cu referire la aceleaşi dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale ca şi prezentele dosare, Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, următoarele:Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care reglementează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, pretins a fi incalcate prin art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanţa criticata, nu sunt aplicabile în cauza, întrucât acest text constituţional are în vedere persoane care au calitatea de cetăţean român.În legătură cu susţinerea referitoare la încălcarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, care statuează cu privire la cetăţenii străini şi apatrizi, Curtea a observat ca între drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o formă de protecţie legea română prevede: liberul acces la instanţele de judecată – art. 23 alin. (1) lit. l); dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura în mod gratuit un interpret pe întreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat – art. 13 alin. (1) lit. b); precum şi dreptul de a nu fi expulzat sau returnat ("non-refoulement"), cu excepţiile stabilite prin lege – art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate între textele criticate şi dispoziţia constituţională menţionată.Susţinerile privind neconstituţionalitatea normelor din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 care reglementează procedura accelerata (art. 18-20) şi pe cele care reglementează procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat (art. 21 şi 22), prin raportare la art. 49 din Constituţie, au fost respinse, deoarece textele de lege criticate nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru străinii care urmează procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului român.Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut ca, "de altfel, pentru aceleaşi motive, urmează a fi respinse şi excepţiile de neconstituţionalitate privind celelalte dispoziţii din ordonanţa".În sfârşit, în legătură cu încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut ca textele de lege criticate "nu opresc, în realitate, părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil".Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2001 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.IV. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii acestora au invocat şi încălcarea, prin prevederile art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, a dispoziţiilor art. 23 din Constituţie.Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat reglementează procedura pentru acordarea statutului de refugiat, în timp ce dispoziţiile constituţionale pretins a fi incalcate se referă la "Libertatea individuală" a persoanei, condiţiile în care se pot realiza perchezitii, reţineri şi arestari şi faptul ca acestea pot fi dispuse numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. Asa fiind, rezultă ca prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauza şi, în consecinţa, critica urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.V. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, prin raportare la prevederile art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită. Textul criticat permite restrangerea dreptului de libera circulaţie în cazul străinilor solicitanţi ai statutului de refugiat, restrangere care este conformă cu dispoziţiile constituţionale, deoarece ea are loc numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevăzute în art. 49 din Constituţie.VI. Curtea constata ca este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000. Acest text de lege garantează dreptul la apărare şi dreptul la interpret, fiind în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 24 şi 127.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1),CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi (6) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, excepţii ridicate de Ali Ehsan Abel Al Kinani, Khalid Mahomed Akori Koko, Hasabella Elsaoudi şi Amer Adnan Jaleel în dosarele nr. 3.510/2001, nr. 5.312/2001, nr. 3.259/2001 şi nr. 3.886/2001 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.2. Respinge excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, art. 20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (1)-(5) şi ale art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, excepţii ridicate de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește