DECIZIE nr. 238 din 21 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Csaba Janos Ludescher şi Gabriela Ludescher în Dosarul nr. 1.695/R/2000 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor (Csaba Janos Ludescher, Gabriela Ludescher şi Andrei Eugen Clintoc), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2000 Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Csaba Janos Ludescher şi Gabriela Ludescher în Dosarul nr. 1.695/R/2000 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia considera ca textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, text care garantează dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiile art. 25 din Constituţie, care consacra libera circulaţie a persoanelor. Autorii excepţiei susţin ca textul de lege criticat "elimina practic dreptul de dispoziţie cu privire la bunul respectiv, ceea ce este contrar naturii sale, astfel cum este definită în art. 480 Cod civil".Judecătoria Oradea, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca „interdicţia de înstrăinare pe timp determinat prevăzută de alineatul final al art. 9 din Legea nr. 112/1995 este un caz de inalienabilitate legală, care nu contravine principiului garantarii dreptului de proprietate consacrat de art. 41 din Constituţie, asa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 169/1999″. De asemenea, se considera ca textul de lege criticat nu încalcă nici dispoziţiile art. 25 din Constituţie privind libera circulaţie, locuintele la care se referă textul respectiv putând fi închiriate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate are următorul conţinut: "Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."Conform art. 9 alin. 1: "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului".Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:– art. 41 alin. (1) "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– art. 25: "(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara." … Examinând textul de lege criticat, prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu exista nici o contradictie între acestea.Interdicţia înstrăinării pe timp de 10 ani a locuinţelor cumpărate de chiriaşi în condiţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu infrange dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie, care nu pot fi disociate de textul tezei a doua, conform cărora: Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În consecinţa, interdicţia temporară de înstrăinare, prevăzută la art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 este constituţională, reprezentând doar o limitare a uneia dintre prerogativele dreptului de proprietate.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, şi anume prin Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, constatandu-se ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale. Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neexistand motive sau elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Constituţie referitoare la libera circulaţie a persoanelor, Curtea observa ca dispoziţia legală criticata nu are legătură cu acest text constituţional, întrucât nu poate avea semnificatia obligării cumpărătorului locuinţei de a locui în ea pe toată durata celor 10 ani de la cumpărare, cat durează interdicţia de vânzare. Prin urmare, nu se poate conchide ca persoana în cauza nu ar putea sa calatoreasca, să îşi stabilească domiciliul sau reşedinţa în orice alta localitate din ţara sau din străinătate datorită interdicţiei temporare de a instraina locuinta dobandita în condiţiile Legii nr. 112/1995.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Csaba Janos Ludescher şi Gabriela Ludescher în Dosarul nr. 1.695/R/2000 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește