DECIZIE nr. 237 din 21 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilorşi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru şi Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal se constata lipsa autorilor excepţiei, precum şi a celorlalte părţi (Matilda Pacurar şi Gheorghe Pacurar), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.374/2000, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile de locuit cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru şi Paula Rotaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 114 din Constituţie, referitoare la delegarea legislativă, prin aceea ca reglementează într-un domeniu ce face „obiectul exclusiv al legilor organice, cum este Codul de procedură civilă”. În opinia autorilor excepţiei legalizarea posibilităţii proprietarilor de a obţine evacuarea necondiţionată a chiriaşilor pe calea ordonanţei preşedinţiale interverteste integral natura juridică a instituţiei „ordonanţa preşedinţială”, întrucât evacuarea nu este o măsura provizorie în esenta sa, ci una definitivă, care soluţionează însuşi fondul dreptului. Or, aceasta are semnificatia abrogării implicite a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă. Se mai susţine ca prin aceleaşi dispoziţii legale criticate sunt incalcate, de asemenea, şi prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale chiriaşii nu îşi pot valorifica unele drepturi (dreptul de retenţie asupra investiţiilor efectuate la imobil, dreptul de a obţine o locuinta corespunzătoare nevoilor locative ale familiei), fiind astfel prejudiciati în mod ireversibil. Totodată se invoca încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 54, privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, considerându-se ca prin posibilitatea recurgerii la calea ordonanţei preşedinţiale proprietarii şi-ar exercita cu rea-credinţa dreptul de proprietate, limitand drepturile chiriaşilor, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, prin favorizarea proprietarilor şi crearea unor privilegii, infirmandu-se astfel însăşi ratiunea emiterii Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 care are în titulatura cuvintele „privind protecţia chiriaşilor”.Judecătoria Sibiu, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva "îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 43 alin. (1) şi în cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie". Instanţa face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale care a stabilit ca în cazul ordonanţelor de urgenta nu se aplică limitarea prevăzută la art. 114 alin. (1) din Constituţie numai pentru ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare a Parlamentului, limitare care priveşte domeniul legilor organice. De asemenea, se considera ca prin textul de lege criticat nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 şi nici cele ale art. 54 din Constituţie, întrucât este sancţionată atitudinea chiriaşului care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul, foloseşte în mod abuziv locuinta. Aceasta situaţie este asimilată cu ocuparea abuzivă a locuinţei, cu privire la care practica judecătorească a apreciat ca este admisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale pentru evacuare. Pe de altă parte, se arata ca "instituţia ordonanţei preşedinţiale face parte din ansamblul procedurilor de judecată stabilite de lege, astfel cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituţie, şi nu se poate susţine ca prin instituirea acestei proceduri se aduce atingere dreptului privind accesul la justiţie". În final, se considera ca prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie nu au nici un fel de incidenţa în cauza, întrucât vizează controlul legalităţii actelor administrative, iar nu controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorilor excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul acestei excepţii îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, care au următorul cuprins: „Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.”Criticile de neconstituţionalitate vizează încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 48 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în art. 54 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, precum şi a prevederilor cuprinse în art. 114 privind delegarea legislativă. Aceste texte legale au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 48 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.";– Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.";– Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. … (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 114 alin. (1), deoarece restrictia emiterii ordonanţelor în domenii care fac obiectul legilor organice nu este aplicabilă Guvernului în cazurile excepţionale la care se referă art. 114 alin. (4) din Constituţie. În aceste situaţii Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în absenta unei legi de abilitare, chiar şi în domeniul legilor organice, deci fără să se aplice restrictia de reglementare prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constituţie. De altfel, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost examinata de Curtea Constituţională, prin raportare la prevederile art. 114 din Constituţie, constatandu-se, prin Decizia nr. 111 din 13 iunie 2000 şi prin Decizia nr. 112 din 13 iunie 2000, ca excepţia este neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele conţinute în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în aceasta cauza.Pe de altă parte, Curtea constata ca dispoziţiile Codului de procedura civilă nu se referă la un domeniu care face obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevăzute în mod expres şi limitativ de Constituţie, susţinerile autorilor excepţiei fiind, şi sub acest aspect, neintemeiate.Curtea retine, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări între proprietari sau între chiriaşi. În ceea ce priveşte pretinsa inegalitate dintre proprietari şi chiriaşi, constând în "favorizarea proprietarilor" prin constituirea unui cadru legislativ ce le conferă privilegii, Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate sancţionează doar conduita contrară legii a unor chiriaşi.Referitor la invocarea de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate a încălcării art. 48 din Constituţie, Curtea constata ca acesta nu are incidenţa în cauza, deoarece reprezintă temeiul constituţional al răspunderii autorităţilor publice pentru vătămările produse cetăţenilor printr-un act administrativ, prin încălcarea sau ignorarea drepturilor acestora.Curtea retine că nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 54 din Constituţie privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, întrucât acestea consacra principiul exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale, principiu care nu este contrazis, sub nici o formă, prin textul art. 11 alin. (2) din ordonanţa amintita. Dreptul proprietarului de a cere în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor şi plata unor daune-interese pe calea ordonanţei preşedinţiale nu exclude, ci, dimpotriva, presupune exercitarea cu buna-credinţa de către proprietar a dreptului constituţional al accesului liber la justiţie prevăzut la art. 21. Ideea susţinută de autorii excepţiei privind legalizarea exercitării cu rea-credinţa a dreptului de proprietate nu are nici un temei, întrucât textul de lege criticat nu conţine dispoziţii de asemenea natură.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru şi Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecătoriei Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește