DECIZIE nr. 237 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilica Miriuţă în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.654/299/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 alin. 1 şi art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilica Miriuţă în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a recursului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepsei în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 7 referitoare la Nicio pedeapsă fără lege, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Astfel, art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstituţional, deoarece procurorul care soluţionează plângerea nu este independent în sensul prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât instanţa de judecată nu poate fi independentă şi imparţială în măsura în care este ţinută să se pronunţe analizând materialul de urmărire penală instrumentat de procuror, care se supune controlului ierarhic.În sfârşit, autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile legale criticate au o redactare ambiguă, care nu permite destinatarilor legii să îşi corecteze conduita, şi, de aceea, contravin principiului legalităţii incriminării şi domeniului de reglementare al legilor organice.Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece examinarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate face, în mod logic, numai pe baza lucrărilor şi a materialului existent la dosar, precum şi pe baza eventualelor noi înscrisuri prezentate, întrucât instanţa nu a fost sesizată pentru judecarea fondului.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost concepute de către legiuitor ca răspuns la necesitatea garantării exercitării neîngrădite a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare.Dispoziţiile art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu împiedică părţile să beneficieze de toate garanţiile procesuale care asigură caracterul echitabil al procesului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 1, cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului, şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum a fost modificat, preluând soluţia legislativă anterioară, prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Cât priveşte art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, deşi a fost examinat de Curtea Constituţională în numeroase cazuri, jurisprudenţa în materie nu poate fi invocată, deoarece criticile formulate constau în susţinerea că reglementarea este redundantă, întrucât procurorul nu este independent şi nu poate asigura părţii interesate un proces echitabil.Această susţinere nu poate fi primită, deoarece norma legală criticată nu conţine nicio dispoziţie de natură să ştirbească independenţa procurorului, consacrată, între altele, de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit căruia „Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii”. În plus, conform art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. Or, dispoziţia legală criticată, împreună cu celelalte alineate ale art. 278 din Codul de procedură penală, nu reprezintă altceva decât o consacrare a principiului controlului ierarhic.Textele de lege criticate conţin dispoziţii de procedură judiciară pe care legiuitorul are competenţa să le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentală.Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este nefondată, deoarece, tocmai în virtutea dreptului la un proces echitabil, orice persoană care apreciază că prin actul procurorului s-a adus o vătămare intereselor sale legitime poate face plângere la procurorul ierarhic superior.Dispoziţiile legale atacate, împreună cu cele cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedură penală, au instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţele judecătoreşti, asigurând prin aceasta accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal. Aceste prevederi nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale, nici actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei, părţile având posibilitatea să-şi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii, prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilica Miriuţă în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește