DECIZIE nr. 236 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/1998, ordonanţa republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, excepţie ridicată de Mihai Dumitru Mucenicu în Dosarul nr. 1.295/2001 al Judecătoriei Sebes, judeţul Alba.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie, care prevăd ca drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme, garantate, care trebuie exercitate cu buna-credinţa, reglementarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care părţile se înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declara în actul autentic nu face decât sa dea expresie acestor principii constituţionale, lipsind de temei critica de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 31 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/2001, Judecătoria Sebes, judeţul Alba, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, excepţie ridicată de Mihai Dumitru Mucenicu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca, potrivit Codului civil, contractele sinalagmatice au putere de lege între părţile contractante, cu condiţia să fie materializate într-un înscris din care să rezulte obligaţiile părţilor, doar existenta viciilor de consimţământ fiind de natura a atrage nulitatea unei convenţii. Se arata ca, din punct de vedere al naturii juridice, fapta de a declara un preţ mai mic decât cel real constituie simulatie, care, în conformitate cu art. 1175 din Codul civil, este permisă în dreptul nostru, simulatia nefiind prin ea însăşi o cauza de nulitate a actului secret dintre părţi.De altfel, art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 are aceeaşi finalitate ca şi art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, prin care s-a urmărit pedepsirea celor care, desfasurand o activitate din care realizează venituri, se sustrag de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile. Însă, potrivit art. 3 lit. k) din Ordonanţa de urgenta Guvernului nr. 85/1997, veniturile obţinute din vânzarea bunurilor imobile nu sunt impozabile, astfel încât declararea unui preţ mai mic nu poate constitui evaziune fiscală, de natura a prejudicia statul şi interesele naţionale, pentru a justifica intervenţia Guvernului în raporturile de drept privat existente între părţile contractante. Se mai apreciază ca drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate în art. 29 şi 30 din Constituţie nu li se pot opune interesele naţionale vizând activitatea financiară, fără a se încalcă principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie şi principiul egalităţii armelor, consacrat de Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât se acordă Guvernului şi instanţelor judecătoreşti mai multe drepturi decât cetăţenilor.Judecătoria Sebes arata ca, prin derogare de la regula generală a inopozabilitatii, în cazul în care cumpărătorul, de coniventa cu vânzătorul, declara, la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare, un preţ mai mic decât cel plătit în realitate, în scopul eludarii legii taxei judiciare de timbru, simulatia este sancţionată cu nulitatea absolută.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, se apreciază ca aceasta este neîntemeiată, întrucât atât libertatea conştiinţei, cat şi libertatea de exprimare au în vedere, în exclusivitate, valorile intelectuale ale personalităţii umane, astfel încât introducerea de către legiuitor a sancţiunii nulităţii absolute în materia actelor juridice, atunci când părţile din acel act au convenit sa eludeze legea taxei de timbru, prin declararea în actul public a unui preţ fictiv, mai mic decât cel precizat în actul secret, nu poate contraveni libertăţilor consacrate de art. 29 şi 30 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arata ca libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare reprezintă drepturi personale nepatrimoniale, or, stabilirea regimului actelor juridice cu caracter patrimonial încheiate de părţi cu eludarea legii nu poate fi privită în legătură cu cele doua libertăţi consacrate constituţional. Se mai arata ca art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale invocate, dar este în deplina concordanta cu alin. (1) al art. 41 din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, precum şi cu art. 54, conform căruia drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa.Prin urmare, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului considera critica de neconstituţionalitate ca fiind nefondata şi arata ca a trata în mod echivalent libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare cu aceea a stipularii anumitor clauze într-un contract sinalagmatic înseamnă a aseza, practic, pe acelaşi plan doua genuri de activităţi fără vreo legătură între ele: pe de o parte, o activitate cu caracter exclusiv patrimonial, iar pe de altă parte, consacrarea şi garantarea pe cale constituţională a libertăţii fiecărui cetăţean de a-şi exprima, pe orice cale şi în mod liber, opiniile, gandurile şi credintele, care se adresează valorilor intelectuale ale personalităţii umane.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 19 iunie 1998, ordonanţa republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 august 2002, dându-se textelor o noua numerotare. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 6: "(1) Este nulă vânzarea prin care părţile se înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declara în actul autentic.(2) Nulitatea prevăzută la alin. (1) se extinde atât asupra actului secret, cat şi asupra actului autentic. … (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazul contractului de închiriere, având ca obiect un bun imobil, prin care părţile au convenit, printr-un act secret, să se plătească o chirie mai mare decât cea care se declara în actul autentic care se înregistrează la organul fiscal teritorial. … (4) Taxa de timbru plătită, după caz, la valoarea preţului sau a chiriei declarate în actul autentic nu se restituie." … Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 29. "(1) Libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasă, contrare convingerilor sale.(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc. … (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. … (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. … (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. … (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine."; … – Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă. … (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. … (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. … (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării. … (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. … (7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. … (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, prin art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, se instituie o sancţiune civilă pentru manopera frauduloasă constând în menţionarea într-un contract de vânzare-cumpărare sau de închiriere a unui imobil a unei contraprestatii (preţ sau chirie) de valoare inferioară celei convenite a fi efectuate în realitate, în contul vânzării sau închirierii bunului. Prin urmare, în cazul autentificării actelor între vii translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi reale, al căror obiect este evaluabil în bani, deghizarea parţială a valorii în scopul fraudarii fiscului se sancţionează cu nulitatea absolută a contractului, respectiv a actului secret şi a actului public.Cazul reglementat de textul de lege criticat reprezintă, de fapt, o simulatie şi, chiar dacă aceasta nu este prohibita în sine de lege, este de principiu ca ori de câte ori prin intermediul sau se urmăreşte un scop ilicit, cum ar fi fraudarea legii, potrivit principiului "fraus omnia corrumpit", operatia devine ilicită în întregime, iar actul juridic care îi da expresie este lipsit de eficienta juridică, fiind lovit de nulitate absolută.Or, art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, are în vedere o asemenea ipoteza, simulatia preţului urmărind eludarea dispoziţiilor legale privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, potrivit cărora cuantumul taxelor este stabilit în funcţie de valoarea operaţiei supuse taxarii.Chiar făcând abstractie de posibila sa conotatie penală, o asemenea manopera constituie un delict civil, ceea ce, evident, inlatura orice posibila legitimare a sa în considerarea unui drept sau a unei libertăţi şi, totodată, impune instituirea, în ceea ce o priveşte, a unui regim juridic sanctionator. Asa fiind, textul legal dedus controlului nu contravine, ci, dimpotriva, da expresie prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.Independent de aceste consideratii, prohibitia unei simulatii, utilizata în scopul eludarii unor dispoziţii legale imperative, nu are cum şi nici de ce să contravină art. 20 din Constituţie, întrucât nici o norma internationala şi nici art. 29 şi 30 din Legea fundamentală nu oferă ocrotire unei atare conduite, fiind de neconceput a considera ca libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare ar putea include în sfera lor de protecţie dreptul de a induce în eroare autorităţile publice, în scopul sustragerii de la plata unor taxe instituite de lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, excepţie ridicată de Mihai Dumitru Mucenicu în Dosarul nr. 1.295/2001 al Judecătoriei Sebes, judeţul Alba.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește