DECIZIE nr. 236 din 21 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, precum şi ale art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, precum şi ale art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Maria Toma în Dosarul nr. 4.964/C/1999 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a părţilor: Maria Toma, Heidi Nagy şi Comisia judeteana Timiş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţean Timiş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 25 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.964/C/1999, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, precum şi ale art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Maria Toma cu ocazia soluţionării cererii de apel formulate de aceasta împotriva Sentinţei civile nr. 4.477/1999, pronunţată de Judecătoria Timişoara într-un litigiu având ca obiect o contestaţie privind aplicarea Legii nr. 112/1995.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, „în măsura în care expresia lt; lt;sunt libere gt; gt; poate fi interpretată ca retroactivand şi referindu-se şi la apartamentele care erau libere înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, dar care, la acea data, erau ocupate de chiriaşi pe baza unor contracte de închiriere legal încheiate anterior”. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită conform art. 145 alin. (1) din Constituţie, se apreciază ca acestea contravin art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie, precum şi prevederilor constituţionale ale art. 144 lit. c), care stabilesc competenţa Curţii de a hotărî asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.Tribunalul Timiş – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, nu au legătură cu obiectul litigiului, iar cu referire la neconstituţionalitatea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 apreciază ca excepţia este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se considera ca soluţionarea cauzei nu depinde de dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, iar „art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu este în contradictie cu principiul neretroactivitatii legii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului („Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condiţiile art. 12”), precum şi ale art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată („Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie […]”).Autorul excepţiei considera ca aceste texte de lege contravin art. 15 alin. (2), art. 21 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, care prevăd:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 144 lit. c): "Curtea Constituţională are următoarele atribuţii […]:c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.I. În legătură cu susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia "art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 este neconstitutional în măsura în care expresia lt; lt;sunt libere gt; gt; poate fi interpretată ca retroactivand şi referindu-se şi la apartamentele care erau libere înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, dar care, la acea data, erau ocupate de chiriaşi pe baza unor contracte de închiriere legal încheiate anterior”, Curtea Constituţională constata ca textul de lege criticat, eo ipso, nu conţine dispoziţii cu caracter retroactiv, astfel că nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.Asa fiind, Curtea Constituţională nu poate admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dispoziţii în legătură cu care se susţine ca ar contraveni principiului constituţional al liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21, precum şi prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, referitoare la atributia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.Analizând actele dosarului, Curtea Constituţională retine ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost ridicată într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind aplicarea Legii nr. 112/1995, cauza în care autorul prezentei excepţii a invocat mai întâi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din aceasta din urma lege. În notele scrise depuse la dosar se arata ca Tribunalul Timiş, în faţa căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut ca „nu poate fi sesizată Curtea Constituţională, deoarece aceasta s-a pronunţat deja în sensul că art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 este constituţional (Decizia nr. 73/1995)” şi ca, în consecinţa, acest text „nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, astfel cum dispune art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992„. În acest context acelaşi autor a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată.Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, care stabilesc ca „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie […]”, nu sunt incidente în cauza şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila. Aceasta soluţie se impune în temeiul prevederilor alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, dispoziţii coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol, text care stabileşte ca într-o asemenea situaţie „[…] excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) […]”.Într-adevăr, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 (prevederi care formează obiectul controlului şi în prezenta cauza) sunt constituţionale; aceasta decizie a fost pronunţată în cadrul controlului anterior de constituţionalitate, realizat în baza art. 144 lit. a) din Constituţie. Asa fiind, cu acel prilej, textul de lege controlat nu a fost trimis Parlamentului spre reexaminare, deoarece, conform art. 145 alin. (1) din Constituţie, invocat de autorul excepţiei ca fiind încălcat, procedura de reexaminare priveşte numai „[…] cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) şi b) […]”, iar nu şi cazurile de constatare a constituţionalităţii. Rezultă ca în speta nu sunt îndeplinite condiţiile ipotezei prevăzute la art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, ceea ce atrage nerelevanta acestui text de lege pentru soluţionarea cauzei de către instanţa judecătorească şi deci inadmisibilitatea, sub acest aspect, a excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Maria Toma în Dosarul nr. 4.964/C/1999 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în cadrul aceluiaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește