DECIZIE nr. 236 din 10 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Călin Ciota din Hunedoara în Dosarul nr. 7.917/2004 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.La apelul nominal răspunde prezent partea Traian Utiu Mînzat, personal, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează în legătură cu cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de avocatul părţii Tiberiu Marcel Stoica, justificată prin adeverinţă medicală. Dosarul este la al doilea termen de judecată.Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public se opun acordării unui nou termen de judecată.Curtea respinge cererea formulată şi constată cauza în stare de judecată.Traian Utiu Mînzat, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.917/2004, Tribunalul Hunedoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Excepţia a fost ridicată de Călin Ciota într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate împotriva unei sentinţe penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Invocând prevederile art. 73 din Constituţie, intitulat Categorii de legi, autorul excepţiei susţine că Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, nefiind o lege specială, nu poate deroga de la Codul penal, aşa încât dispoziţiile art. 178 din aceasta apar ca neconstituţionale, întrucât prevăd o pedeapsă mult mai aspră decât cea stabilită de art. 291 din Codul penal pentru aceeaşi infracţiune, respectiv infracţiunea de uz de fals. În acest sens, se menţionează că, „săvârşind o faptă similară, persoana care foloseşte documente vamale falsificate este pedepsită mult mai aspru decât inculpatul din dosarul unui uz de fals”.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, se arată că prin adoptarea legii vamale şi stabilirea unor circumstanţe agravante pentru folosirea actelor vamale false, puterea legiuitoare şi-a depăşit atribuţiile, întrucât "aplicarea textelor legale este sarcina exclusivă a judecătorilor".Tribunalul Hunedoara – Secţia penală apreciază că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997. În acest sens, se arată că Legea nr. 141/1997 este o lege specială în raport cu Codul penal, întrucât reglementează relaţiile sociale specifice domeniului vamal, „în care se pot produce consecinţe grave”.Aşadar, consideră că dispoziţiile art. 178 din legea criticată prevăd o infracţiune distinctă de cea stabilită de art. 291 din Codul penal "şi pot reglementa un alt regim sancţionator".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se precizează că dispoziţiile de lege criticate, chiar dacă sunt cuprinse în Codul vamal, au caracterul unei norme speciale, "legiuitorul apreciind că, dată fiind importanţa relaţiilor din domeniul vamal şi consecinţele grave ce se pot produce prin folosirea unor acte falsificate, este necesară o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de art. 291 din Codul penal". Precizând că norma specială se aplică prioritar în faţa normei generale, chiar şi în cazul în care norma specială este mai veche decât norma generală, se arată că reglementarea diferită din cele două texte de lege este pe deplin justificată şi nu este de natură a afecta principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai menţionează că încălcarea principiului egalităţii presupune aplicarea unui tratament juridic diferit unor situaţii juridice similare, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, în acest sens invocându-se şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu Decizia nr. 368 din 28 septembrie 2004.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, se arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, faţă de art. 291 din Codul penal, întrucât, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999, examinarea constituţionalităţii prevederilor legale atacate trebuie făcută prin raportare la dispoziţii din Legea fundamentală, iar nu prin raportare la un alt act normativ.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins: „Folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.”În motivarea excepţiei ridicate, autorul acesteia invocă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi a art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele: într-adevăr, art. 178 din Legea nr. 141/1997 stabileşte pentru infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală pedeapsa cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Această reglementare reprezintă, însă, o opţiune de politică legislativă ce nu poate fi considerată neconstituţională, întrucât nu aduce atingere vreunui principiu sau vreunei prevederi din Constituţie. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului să aleagă soluţia pe care o consideră corespunzătoare pentru combaterea criminalităţii la un moment dat.Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), prin aceea că, "săvârşind o faptă similară, persoana care foloseşte documente vamale falsificate este pedepsită mult mai aspru decât inculpatul din dosarul unui uz de fals", nu pot fi primite, întrucât reglementările la care se face referire sunt diferite şi privesc situaţii diferite. Astfel, art. 178 din legea criticată reglementează un domeniu special al relaţiilor sociale, domeniul vamal, stabilind că folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală constituie infracţiune, iar art. 291 din Codul penal reglementează, cu caracter de normă generală, infracţiunea de uz de fals. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie nu pretinde uniformitate, deci ca toate situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite poate exista un tratament diferit. Situaţiile diferite în care se găsesc persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de textele de lege menţionate justifică şi soluţiile diferite adoptate de legiuitor, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalităţii.Pe de altă parte, Curtea nu poate reţine critica formulată, întrucât autorul excepţiei susţine că art. 178 din Legea nr. 141/1997 este neconstituţional deoarece prevede o pedeapsă mult mai aspră decât art. 291 din Codul penal. Or, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în exercitarea controlului de constituţionalitate aceasta examinează conformitatea dispoziţiilor de lege cu normele şi principiile Constituţiei, iar nu conformitatea dintre diferite dispoziţii legale.Art. 178 din legea criticată prevede că folosirea de acte falsificate de transport sau comerciale la autoritatea vamală constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare şi interzicerea unor drepturi. Faţă de cuprinsul acestei reglementări, Curtea nu poate reţine, aşa cum susţine autorul excepţiei, "o imixtiune a legislativului în puterea judecătorească", constând în aceea că "parlamentarii şi-au depăşit atribuţiile, dispunând ei circumstanţe agravante pentru folosirea actelor vamale false", deşi "aplicarea textelor legale este sarcina exclusivă a judecătorilor". Aşa fiind, şi invocarea încălcării prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, privind organizarea statului potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Călin Ciota din Hunedoara în Dosarul nr. 7.917/2004 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește