DECIZIE nr. 235 din 9 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Lucaciu în Dosarul nr. 2.176/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal răspunde avocat Verginia Vedinaş, cu delegaţie la dosar, pentru autorul excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, apreciind că dispoziţiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât cererea de revizuire se judecă de aceeaşi instanţă a cărei hotărâre se atacă şi astfel nu se asigură imparţialitatea instanţei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care instanţei i se cere să revină asupra propriei hotărâri, fiind respectate toate garanţiile procesuale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.176/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Aurel Lucaciu, revizuent într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că soluţionarea cererii de revizuire – cale extraordinară de atac – de către aceeaşi instanţă care a judecat hotărârea atacată, iar nu de o instanţă superioară, încalcă dreptul la un proces echitabil şi principiul statului de drept în care dreptatea este o valoare supremă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu constituie un impediment în valorificarea, pe cale procedurală, a drepturilor subiective.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit Constituţiei, legiuitorul stabileşte competenţa şi procedura de judecată, putând institui norme speciale privind exercitarea căilor de atac, deci şi a revizuirii, iar dispoziţiile legale criticate constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînţeles, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.Potrivit textului de lege supus controlului de constituţionalitate, revizuirea se judecă de aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere. Curtea observă că din dispoziţiile Codului de procedură civilă reiese că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în condiţiile expres prevăzute de lege.Având în vedere că în cadrul soluţionării revizuirii se analizează aspecte de fapt, necunoscute şi care nu au putut fi luate în considerare la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, este firesc ca cererea de revizuire să se adreseze aceleiaşi instanţe care a judecat cauza în fond, întrucât i se cere să revină asupra propriei sale hotărâri, în baza împrejurărilor nou-ivite ulterior pronunţării hotărârii. Astfel, situaţia reţinută de instanţa de fond s-a schimbat ulterior, după pronunţarea hotărârii definitive, iar scopul căii de atac a revizuirii este tocmai retractarea hotărârii atacate, având în vedere noile realităţi.Ca atare, Curtea reţine că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie referitoare la statul de drept, democratic şi social, în care "dreptatea" este valoare supremă.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, în special la judecarea cauzei de către o instanţă imparţială, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de revizuire nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea dată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Lucaciu în Dosarul nr. 2.176/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește