DECIZIE nr. 235 din 19 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, personal şi asistaţi de avocat Georgeta Ruptureanu, lipsind partea Eugenia Borsatti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul autorilor excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, invocând dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire previzibilitatea normei legale ca exigenţă fundamentală pe care aceasta trebuie să o îndeplinească pentru a satisface valorificarea drepturilor garantate constituţional sau convenţional.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materia regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 11.736/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că "dreptul la un proces echitabil presupune nu doar formularea unor cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci include toate aspectele, garanţiile şi obligaţiile pozitive ale autorităţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilă pe teritoriul României le-a definit sau stabilit în aplicarea acestui drept legal. Aceste consideraţii fac posibilă invocarea pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate a contrarietăţii între legile interne şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimă familială şi privată, acest drept având un conţinut complex şi de mare importanţă pentru libertatea şi personalitatea cetăţeanului. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetăţenii care au cumpărat locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cărora legea criticată le-a dat dreptul fie la restituirea în natură a imobilului, fie la plata de despăgubiri la valoarea reală a acestuia.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătând că Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege specială, reparatorie, care nu încalcă dreptul de proprietate al chiriaşilor cumpărători ai imobilelor ce fac obiectul reglementării.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de lege care au următorul conţinut: „În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:[…]h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.” … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 la care fac trimitere dispoziţiile criticate, „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.”Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 şi a normei la care se face trimitere, rezultă că preluarea de către de stat a imobilelor este considerată a se fi realizat cu titlu valabil dacă ea a respectat legislaţia în vigoare la acea dată, Constituţia şi tratatele internaţionale la care România era parte.Curtea reţine că, în practica sa, a statuat constant că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel încât acesta să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecţi de drept. Mai mult, întrucât Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege cu caracter reparator, legiuitorul este liber să opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsurile reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetăţeni aflate în situaţii identice.De asemenea, Curtea reţine că legea criticată prevede suficiente garanţii pentru persoanele interesate de a-şi valorifica drepturile, astfel că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 ar contraveni prevederilor constituţionale care consacră principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la viaţa intimă, familială şi privată.De altfel, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 34/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate”.Totodată, Curtea a mai statuat că "această prerogativă a statului este pe deplin compatibilă cu competenţa instanţelor judecătoreşti de a stabili […], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale".Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește