DECIZIE nr. 235 din 10 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Puzdrea în Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 69. Se apreciază ca se creează o confuzie între instituţia «imunitatii parlamentare» şi cea a calităţii persoanei care determina competenţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti. Astfel, se considera ca efectele imunitatii parlamentare: lipsa responsabilităţii penale, inviolabilitatea persoanei şi imunitatea de jurisdicţie, exercitate în limitele constituţionale, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, sunt pe deplin aplicabile tuturor persoanelor care au calitatea de deputat sau senator, indiferent de momentul săvârşirii infracţiunii, anterior obţinerii mandatului sau în timpul exercitării acestuia.Reprezentantul Ministerului Public considera ca susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate şi invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/2002 prin care Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală. Se arata ca persoanele care au calitatea de deputat sau de senator sunt protejate în virtutea imunitatii parlamentare numai pentru faptele săvârşite în legătură directa cu conţinutul şi cu exercitarea mandatului de parlamentar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 13.392/2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Puzdrea în dosarul mai sus menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1). Arata ca, deşi textul prevăzut de Constituţie se referă la trimiterea în judecata potrivit principiului oficialitatii, el trebuie interpretat în sensul că şi în cazul infracţiunilor care se judeca la plângerea prealabilă a persoanei vătămate este necesară încuviinţarea Camerei, iar competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, chiar dacă la momentul introducerii plângerii prealabile făptuitorul nu avea calitatea de deputat sau senator, aceasta fiind dobandita ulterior.În opinia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti dispoziţia art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală este neconstitutionala în raport cu prevederile art. 69 alin. (1) teza a doua din Constituţie. Instanţa considera ca aceste prevederi constituţionale sunt incidente atât în cazul în care fapta penală este săvârşită în timpul exercitării mandatului de parlamentar, cat şi în cazul în care fapta este săvârşită anterior dobândirii acestei calităţi. De aceea, chiar dacă în speta inculpatul a dobândit calitatea de deputat în cursul judecaţii şi deşi trimiterea în judecata s-a făcut la plângerea prealabilă, asa cum prevede legea, este necesară efectuarea urmăririi penale de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a transmite punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.Guvernul considera excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţie, ca fiind neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere Guvernul arata ca imunitatea parlamentară, asa cum este reglementată în Constituţie, este o măsura de protecţie a deputaţilor şi senatorilor faţă de situaţia în care aceştia ar fi expusi unor presiuni în urma exercitării unor proceduri judiciare împotriva lor. Scopul a fost acela de a asigura independenta şi exercitarea libera a mandatului.Pe de altă parte, imunitatea parlamentară nu funcţionează şi nu trebuie să funcţioneze în situaţiile în care, anterior dobândirii calităţii de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpaţi în proceduri în curs de desfăşurare în faţa instanţei de judecată. Dacă legiuitorul constituant ar fi dorit sa extindă imunitatea parlamentară şi după momentul trimiterii în judecata, ar fi prevăzut aceasta în mod expres, textele referitoare la imunitatea parlamentară cuprinzând enumerari limitative şi, prin urmare, de stricta interpretare şi aplicare. Se mai arata ca prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002, Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens, arătând ca imunitatea parlamentară trebuie să opereze doar ca o măsura de protecţie a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce deţin aceasta funcţie electiva.În ceea ce priveşte neconcordanta dintre textul legal criticat şi dispoziţiile art. 174 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Guvernul arata ca aceasta nu priveşte contenciosul constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede că: "Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata, penală sau contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate reglementează competenţa ratione personae, în cazul schimbării calităţii inculpatului, stabilind ca dobândirea unei noi calităţi după săvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei. Autorul excepţiei susţine ca dispoziţia legală criticata este contrară prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituţie, care dispun ca deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat sau trimis în judecata penală sau contravenţională fără încuviinţarea Camerei din care face parte, iar competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie.Curtea Constituţională s-a pronunţat recent asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002. Curtea a respins excepţia ca fiind neîntemeiată, retinand cu acel prilej ca "imunitatea parlamentară fiind o excepţie de la dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsura de protecţie a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce deţin o funcţie electiva. De aceea prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1) teza întâi nu pot fi interpretate extensiv, în sensul că ar fi necesară ridicarea imunitatii parlamentare şi pentru alte activităţi decât cele prevăzute în mod expres". Ceea ce se protejeaza prin intermediul art. 69 din Constituţie nu este persoana fizica, întrucât aceasta ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ci mandatul pe care aceasta persoana îl deţine. În virtutea imunitatii instituite de Constituţie, deputatul sau senatorul este protejat pentru faptele care au legătură directa cu exercitarea şi conţinutul mandatului şi pentru aceste motive Curtea nu poate retine argumentele autorului excepţiei, în sensul că procedura ridicării imunitatii parlamentare ar fi necesară şi pentru continuarea unei judecati începute anterior dobândirii mandatului. De altfel, însuşi autorul excepţiei arata ca "instituirea imunitatii parlamentare prin normele constituţionale acoperă întreaga activitate a parlamentarului în exercitarea mandatului sau, ca urmare a importantei pe care o are funcţia parlamentară de reprezentare a poporului în forul legiuitor suprem".Curtea constata ca, în cazul în care calitatea de parlamentar se dobândeşte după trimiterea în judecata a persoanei, instanţa investită cu soluţionarea cauzei rămâne competenţa sa judece, întrucât, procedându-se altfel, s-ar crea un privilegiu nejustificat şi o perturbare a procesului de infaptuire a justiţiei, ceea ce este străin scopului urmărit de prevederile art. 69 din Constituţie.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Puzdrea în Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește