DECIZIE nr. 234 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare şi a dispoziţiilor art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 şi ale art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zepter Internaţional România Import Export” – S.R.L. în Dosarul nr. 6.086/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 30/1991, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine nici unei prevederi constituţionale. Referitor la dispoziţiile art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, concluziile sunt de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibila, întrucât textul de lege criticat a fost abrogat ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.086/2002, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare şi ale art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zepter Internaţional România Import Export” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 15 din Legea nr. 30/1991 nu îndeplineşte condiţia impusa de art. 136 din Constituţie, în sensul că nu se specifică în mod concret care sunt atribuţiile şi activităţile date în competenţa Gărzii financiare. Astfel, se lasă la latitudinea Ministerului Finanţelor Publice de a dispune efectuarea controlului prin mai multe organe de control, chiar dacă Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, care este legea în materie, stabileşte ca Ministerul Finanţelor, prin organele sale abilitate, va efectua controale şi va aplica sancţiuni în domeniul operaţiunilor valutare, numai în baza unei împuterniciri expres date de către Banca Naţionala a României. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, autorul excepţiei apreciază ca prin acestea se încalcă prevederile art. 41 alin. (7) din Constituţie, întrucât reprezintă o imixtiune a legiuitorului în activitatea comercială a persoanelor juridice, Garda financiară putând abuza de patrimoniul societăţilor comerciale prin aplicarea unor amenzi nejustificate de fapte imputabile celor care suporta astfel de sancţiuni. Asa fiind, se considera ca amenzile aplicate sunt nelegale, deoarece nu poate fi reţinută culpa contravenţională a societăţii comerciale exportatoare, la repatrierea valutei.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi punctul de vedere, considera ca dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 30/1991, care reglementează atribuţiile de control ale Gărzii financiare cu referire la activitatea persoanelor juridice de drept privat, nu au nici o legătură cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 136 privitoare la execuţia bugetului de stat. Referitor la dispoziţiile art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, care instituie un regim de protecţie a interesului naţional, prin consolidarea regimului valutar şi a disciplinei financiare, acestea nu aduc atingere proprietăţii private a persoanei juridice, întrucât sancţiunile prevăzute în textele de lege criticate nu reprezintă o confiscare a averii dobândite licit, ci doar un mod de garantare a respectării legii în acest domeniu de interes naţional.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca prevederile art. 15 din Legea nr. 30/1991 nu vin în contradictie cu dispoziţiile constituţionale consacrate de art. 41 alin. (7), art. 51 sau 136, în cauza fiind vorba despre o problemă de stricta aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.Cu privire la prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, se arata ca acestea au fost abrogate în mod expres prin art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2003, astfel încât, conform art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect este inadmisibila.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991, precum şi dispoziţiile art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificările ulterioare. Textele de lege au următorul conţinut:– Art. 15 din Legea nr. 30/1991: „Garda financiară exercita controlul operativ şi inopinat în legătură cu:a) aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor şi taxelor; … b) respectarea normelor de comerţ, urmărind sa împiedice activităţile de contrabanda şi orice procedee interzise de lege. … Garda financiară îndeplineşte orice alte atribuţii şi activităţi date în competenţa, potrivit legii.";– Art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994: „În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: […]7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%. […]9. Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la pct. 7 şi 8 revin organelor Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare:– Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";– Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 136: "(1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.(2) Moneda naţionala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizării sale, Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 a fost abrogată prin art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenţilor economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003, prevederile textului de lege criticat incetandu-şi aplicarea de la data de 1 februarie 2003.Faţa de aceasta situaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca instanţa constituţională poate decide numai asupra actelor normative în vigoare, dar constatând ca la data sesizării sale Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 era încă în vigoare, Curtea urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. IV pct. 7 şi 9 din acest act normativ ca devenită inadmisibila.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 15 din Legea nr. 30/1991, potrivit căruia Garda financiară exercita controlul operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărindu-se împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor şi taxelor, precum şi respectarea normelor de comerţ, Curtea constata ca susţinerea autoarei nu poate fi reţinută, deoarece, în realitate, ea nu priveşte constituţionalitatea textului de lege în sine, ci nereglementarea detaliată a cazurilor în care Garda financiară poate efectua controale, or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului […]”.Curtea constata, de asemenea, ca susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă critici privind posibilitatea Gărzii financiare de a aplica diverse măsuri în exercitarea controlului efectuat în conformitate cu prevederile legale, precum şi în legătură cu sancţiunile contravenţionale aplicate de către organele competente. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea nu este competenţa să se pronunţe asupra modului de aplicare a legii, sancţionarea agenţilor economici neconstituind o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de fapt care nu intră în competenţa Curţii.De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 30/1991, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 86/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, considerând excepţia ca fiind neîntemeiată. Soluţia adoptată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zepter Internaţional România Import Export” – S.R.L. în Dosarul nr. 6.086/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 30/1991, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește