DECIZIE nr. 234 din 21 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteConstantin Doldur – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 2.951/2004 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal răspunde Georgeta Ion, personal, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei susţine admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, arătând că aplicarea legii s-a făcut în mod greşit şi nu se îndeplineşte cerinţa termenului rezonabil în legătură cu judecarea cauzei la instanţa de judecată, întrucât dispoziţiile art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală ar trebui să facă referire şi la termenul în care se administrează probele în procesul penal.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, faţă de susţinerile autorului excepţiei referitoare la diferenţele de aplicare a dispoziţiilor Codului de procedură penală şi având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.951/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Ion într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva unei rezoluţii a procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii Ionescu Tiberiu Dan, Cristescu Nicolae, Mateescu Elena şi Gheorghe Rafael.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al cărui scop principal este de a asigura un proces echitabil, se aplică şi procedurilor iniţiate în faza anterioară judecăţii, iar natura echitabilă a procesului poate fi serios prejudiciată prin nedezvăluirea unor probe în timpul cercetării sau prin administrarea defectuoasă a probelor, datorită raporturilor existente între cei care efectuează cercetarea penală şi persoanele cercetate.Judecătoria Slobozia, exprimându-şi opinia, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la noţiunea de "probă" în procesul penal, la relevanţa ei informativă asupra tuturor laturilor penale şi la obligaţia organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a administra toate probele în vederea aflării adevărului şi, prin urmare, nu contravin prevederilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate de autoarea excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile constituţionale pretins a fi încălcate nu au legătură cu dispoziţiile art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, care sunt texte cu aplicabilitate generală, cuprinzând principii privind probele, iar nu dispoziţii privind o anumită procedură derulată într-o anumită fază a procesului penal. Dispoziţiile legale criticate se referă la noţiunea de probă în procesul penal, la relevanţa ei informativă asupra tuturor laturilor penale şi la obligaţia organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a administra toate probele în aflarea adevărului. În ceea ce priveşte situaţia de fapt din speţă, apreciază că aceasta este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, fiind o problemă de aplicare a legii.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor părţilor procesului penal. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 77/2003.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constată că textele legale criticate asigură îndeplinirea exigenţelor unei societăţi democratice. În acest sens arată că nici procurorul, nici instanţa de judecată nu-şi poate întemeia soluţia numai pe anumite probe, selectiv alese, întrucât chiar art. 63 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au valoare dinainte stabilită, ci trebuie să se examineze şi să se aprecieze totalitatea probelor administrate, să se coroboreze şi să se stabilească cele care sunt pertinente pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele şi cele pe care se poate întemeia o convingere corectă şi o soluţie justă.Pe de altă parte, apreciază că prevederile criticate sunt norme de procedură, pe care legiuitorul are competenţa să le adopte, în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 62: "În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.";– Art. 63 alin. 1: "Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei."În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", precum şi celor ale art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi dreptul intern. De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la recursul efectiv la o cale de atac.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că autorul acesteia susţine, în esenţă, că în cadrul procesului penal în care este parte au intervenit anumite incidente, cum ar fi "nedezvăluirea unor probe în timpul cercetării" şi "administrarea defectuoasă a probelor", datorită "raporturilor existente între cei care efectuează cercetarea penală şi persoanele cercetate", ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil.Având în vedere că aceste susţineri vizează, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către organele de urmărire penală, Curtea constată că aceste aspecte sunt de competenţa instanţei de judecată şi că nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale examinarea aplicării legii de către organele de urmărire penală. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală ar trebui să facă referire şi la termenul în care se administrează probele în procesul penal, Curtea constată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Având în vedere aceste dispoziţii legale, susţinerile autorului excepţiei sunt, şi sub acest aspect, inadmisibile.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 2.951/2004 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește