DECIZIE nr. 234 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Bacea în Dosarul nr. 4.000/100/2006 (nr. vechi 4.078/2006) al Tribunalului Maramureş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.000/100/2006, Tribunalul Maramureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Bacea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire în materie penală aflată în calea de atac a recursului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, deoarece din interpretarea celor două texte rezultă concluzia că art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală nu permite formularea unei cereri de revizuire şi împotriva unei hotărâri definitive întemeiată pe dispoziţiile art. 278^1 , în speţă, în baza art. 278^1 alin. 8 lit. a) din acelaşi cod.Tribunalul Maramureş – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece problema hotărârilor definitive care pot fi supuse revizuirii este similară cu cea a hotărârilor care pot fi atacate cu apel sau recurs, pe de o parte, sau numai cu recurs, pe de altă parte. Stabilirea accesului la una din aceste căi de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, fără ca prin aceasta să constituie o încălcare a principiului egalităţii în drepturi sau a liberului acces la justiţie, textele legale fiind aplicabile în mod egal pentru toţi cetăţenii.Deoarece judecătorii, în temeiul textelor legale criticate, fac aplicarea lor în mod imparţial şi egal pentru toţi nu se poate susţine că se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 124.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normelor, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce se poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de lege, instituind reguli de natură procedurală care nu împiedică părţile de a beneficia de toate garanţiile procesuale care asigură caracterul imparţial şi echitabil al procesului.Totodată, stabilirea unor reguli speciale de procedură, în considerarea unor situaţii deosebite, precum şi a condiţiilor de exercitare a căilor de atac, reprezintă prerogativa acordată legiuitorului ordinar de prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, raportate la art. 394 alin. 2 cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, ambele din Codul de procedură penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 şi ale art. 394 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 680 din 10 octombrie 2006, nr. 170 din 22 martie 2005 şi nr. 324 din 18 aprilie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 13 noiembrie 2006, nr. 349 din 25 aprilie 2005 şi, respectiv, nr. 392 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În sfârşit, Curtea mai constată că, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. În acelaşi sens Curtea a mai reţinut, de exemplu în Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, că eventuala contradicţie existentă între dispoziţiile unor legi în vigoare nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Bacea în Dosarul nr. 4.000/100/2006 (nr. vechi 4.078/2006) al Tribunalului Maramureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește