DECIZIE nr. 233 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Majid Latif în Dosarul nr. 2.531/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.531/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Majid Latif într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva respingerii de către Autoritatea pentru străini a cererii de acordare a regimului de tolerare pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt susceptibile de o interpretare arbitrarie cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil şi precis, astfel încât nu îndeplineşte criteriul de calitate consacrat atât de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că nu constituie o critică de neconstituţionalitate "faptul că în practică, în privinţa returnării, pot exista situaţii de aplicare deficitară". Mai arată că riscul de tortură este amplu reglementat în Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, conform criteriilor prevăzute de art. 3 alin. 2 din Convenţia împotriva torturii, şi, de aceea, nu este necesar ca şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 să cuprindă astfel de detalieri.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că textul de lege criticat reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligaţiei sale pozitive de a oferi o formă de protecţie persoanei care ar fi expusă pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnată în ţara de origine, să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt conforme prevederilor Legii fundamentale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi cu reglementările internaţionale invocate. Precizează că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat excedează controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 482/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 89 alin. (1) lit. e): "(1) Returnarea este interzisă în următoarele cazuri: (…)e) există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie returnat străinul;". … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.În plus, autorul invocă şi prevederile art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990. Cuprinsul acestora este următorul:– Art. 3: "1. Niciun stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrăda o persoană către un alt stat în care există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să fie supusă la tortură.2. Pentru a stabili dacă există asemenea motive, autorităţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de existenţa, în statul vizat, a unui ansamblu de violări sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul de lege criticat stabileşte unul dintre cazurile în care, în scopul protejării vieţii şi a integrităţii sale fizice şi psihice, străinul nu poate fi returnat în ţara de origine. Astfel cum prevede art. 89 alin. (1) lit. e) din ordonanţă, returnarea acestuia este interzisă atunci când există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie returnat. Aşa fiind, criticile formulate de autorul excepţiei nu pot fi reţinute, întrucât dispoziţiile art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu numai că nu încalcă prevederile din Constituţia României şi din celelalte documente internaţionale invocate în motivarea criticii, ci, dimpotrivă, le dau expresie prin transpunerea lor în reglementarea aplicabilă regimului străinilor în România.Curtea constată, de asemenea, că nu există neconcordanţe între textul ce formează obiect al excepţiei şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. Art. 89 alin. (1) lit. e), criticat ca fiind neconstituţional, respectă interdicţia impusă de Constituţie şi de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, preluând dispoziţiile cuprinse în acestea.De fapt, critica autorului vizează, în realitate, chestiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, datorate lipsei de precizie, claritate şi accesibilitate. Or, acestea sunt probleme care nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional.De altfel, contrar acestor susţineri, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat, în mai multe cauze, de exemplu Hertel împotriva Elveţiei, 1998, şi Rekvιny împotriva Ungariei, 1999, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a precizat că certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoţită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. În plus, în cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, Curtea de la Strasbourg a reţinut că există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale căror interpretare şi aplicare depind de practică.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Majid Latif în Dosarul nr. 2.531/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește