DECIZIE nr. 232 din 9 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Continental Automotive Products” – S.R.L. în Dosarul nr. 2896.1/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2896.1/325/2007, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Continental Automotive Products” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 sunt neconstituţionale, deoarece deschid calea aplicării lor abuzive de către autorităţile competente, iar dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate contravin Legii fundamentale, întrucât, pe de o parte, restrâng posibilitatea părţilor de a administra în recurs alte probe decât înscrisurile, iar pe de altă parte, în cazul hotărârilor care nu pot fi atacate cu apel se dă posibilitatea instanţei de recurs să examineze cauza sub toate aspectele – încălcând în felul acesta regula caracterului „nedevolutiv” al recursului.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.";– Art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.";– Art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, modificat prin art. I pct. 46 din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe: „(2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:1. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate; […]".Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 44 referitor la dreptul de proprietate, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei şi art. 135 – Economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 304^1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 1.643 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010, Curtea a statuat că „recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei”.Referitor la constituţionalitatea prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în mai multe cauze având o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, şi prin Decizia nr. 542 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a reţinut că, potrivit art. 304^1 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, Curtea a reţinut că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor.De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau dreptăţii, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.Prevederile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 au mai fost, de asemenea, supuse controlului de constituţionalitate, pentru motive similare celor din cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 1.550 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010, Curtea a statuat că acestea instituie contravenţii şi sancţiuni contravenţionale corespunzătoare pentru nerespectarea unor prevederi legale referitoare la solicitarea şi obţinerea avizului de mediu, ceea ce nu este de natură a înfrânge accesul liber la justiţie al persoanei interesate şi nici dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile sale. În cadrul soluţionării plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa de judecată va verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ şi va administra probe pentru a stabili adevărul, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată.Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Continental Automotive Products” – S.R.L. în Dosarul nr. 2896.1/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește