DECIZIE nr. 232 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Pan Jianfeng în Dosarul nr. 1.007/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.007/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Pan Jianfeng.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie un termen, pus la indemana administraţiei pentru o noua examinare a actului atacat de persoana care se considera vătămată într-un drept al său.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituţională, în sensul că aceasta este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, cat şi cu principiul soluţionării cauzei într-un "termen rezonabil", prevăzut în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:Art. 5 alin. (1): "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului sau, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorităţii emitente, care este obligată sa rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta."În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul excepţiei invoca încălcarea art. 21 din Constituţie, potrivit căruia:"(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … De asemenea, considera ca este infrant art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia:"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, a statuat ca sunt constituţionale. În acest sens Curtea a constatat ca prin conţinutul lor aceste dispoziţii legale nu împiedica persoana care se considera vătămată într-un drept al său de o autoritate publică sa sesizeze instanţele judecătoreşti, ci instituie o procedură prealabilă obligatorie anterioară acestei sesizări, procedura care reprezintă pentru cetăţean încă o posibilitate în apărarea drepturilor sale. De altfel, art. 48 din Constituţie, referitor la „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”, la alin. (2) prevede: „Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”, iar Legea nr. 29/1990, care reglementează contenciosul administrativ, este, în sensul art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, o lege organică.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.În sfârşit, Curtea constata ca existenta unei proceduri prealabile celei judecătoreşti şi stabilirea unor termene pentru sesizarea instanţei, ambele instituite prin lege, corespund cerinţelor consacrate de jurisprudenta Curţii europene de la Strasbourg.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Pan Jianfeng în Dosarul nr. 1.007/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește