DECIZIE nr. 232 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Voinea în Dosarul nr. 6.194/2/2006 (1.917/2006) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi de Marioara Butcaru şi Dumitru Butcaru în Dosarul nr. 2.931/212/2006 (1.552/2006) al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei Vasile Voinea, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.134D/2006 şi nr. 2.407D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul autorului excepţiei Vasile Voinea este de acord cu conexarea celor două dosare.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.407D/2006 la Dosarul nr. 2.134D/2006, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Domnul avocat Dumitru Ştefănoiu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece critica formulată vizează aspecte ce ţin de domeniul de interpretare şi de aplicare al legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.148 din 4 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.194/2/2006, şi Încheierea din 30 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.931/212/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi Judecătoria Constanţa au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Vasile Voinea, Marioara Butcaru şi Dumitru Butcaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la recunoaşterea, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 alin. (1) referitoare la cazurile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi ".Astfel, se creează o discriminare evidentă între procuror, pe de o parte, şi justiţiabil, pe de altă parte. Deşi art. 277 din Codul de procedură penală instituie, în sarcina procurorului, obligativitatea de a soluţiona plângerea în termen de 20 de zile, aceasta este deseori nerespectată. Aşa fiind, partea interesată este pusă în situaţia de a contesta o soluţie a procurorului inexistentă, poate, la momentul atacării, sau o soluţie care, deşi există şi-i este favorabilă, nu i-a fost comunicată cu respectarea termenului prevăzut.Autorii excepţiei mai susţin că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală limitează accesul liber la justiţie, deoarece orice persoană ale cărei drepturi sunt încălcate este sancţionată pentru că nu a formulat plângere înainte de a primi un răspuns la cererea sau plângerea adresată organelor de stat.În sfârşit, acest alineat, prin absenţa reglementării unei sancţiuni pentru procuror care nu respectă termenul de 20 de zile, tinde să afecteze celeritatea soluţionării cauzelor.În opinia autorilor, termenul instituit de textul legal criticat ar trebui să curgă de la comunicarea soluţiei primului-procuror.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate sunt menite tocmai să garanteze liberul acces la justiţie.Judecătoria Constanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate sunt menite tocmai să asigure realizarea drepturilor invocate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 20 de zile în cadrul căruia persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost afectate, pot face plângere împotriva soluţiilor de netrimitere dispuse de procuror, dă expresie principiului celerităţii care guvernează desfăşurarea procesului penal.De asemenea, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ce priveşte exercitarea căilor de atac împotriva actelor şi măsurilor dispuse de procuror, competenţa şi procedura de judecată, nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu implică un tratament diferenţiat persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. În plus, sesizarea instanţei de judecată pentru valorificarea unui drept subiectiv se circumscrie regulilor specifice activităţii de judecată şi nicidecum aspectelor ce ţin de dreptul de petiţionare.În sfârşit, dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să contravină regulilor constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei ori să afecteze dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, iar prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum a fost modificat, preluând soluţia legislativă anterioară, prin art. I, pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut: „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea mai constată că prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate şi nu sunt de natură a afecta în vreun fel exerciţiul vreunui drept ori al unei libertăţi. Prin urmare, prin reglementarea legală dedusă controlului nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi nici art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală.Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu conţin niciun fel de reglementare care să contravină acestor norme ce vizează înfăptuirea justiţiei.În sfârşit, dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Voinea în Dosarul nr. 6.194/2/2006 (1.917/2006) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi de Marioara Butcaru şi Dumitru Butcaru în Dosarul nr. 2.931/212/2006 (1.552/2006) al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește