DECIZIE nr. 232 din 17 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1 şi a art. 330^2 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Constantinescu Cezar împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997.*)Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 iunie 1997, în prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 11 iunie 1997 şi apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1 şi a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Constantinescu Cezar.Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar cele ale art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod sunt neconstituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă s-a reţinut ca, urmare modificării acestui text prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Constantinescu Cezar, pentru următoarele motive: necitarea părţii la judecata în fond; nemotivarea deciziei atacate, prin limitarea la trimiteri la practica jurisdicţională a Curţii.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunţare.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Primul motiv de recurs, prin care se solicita casarea deciziei Curţii nr. 40 din 27 februarie 1997, deoarece părţile nu au fost citate la judecata în fond, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, soluţia necesară se adoptă cu unanimitatea voturilor completului de judecată, fără a fi citate părţile. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului care, în toate cazurile, se soluţionează cu chemarea părţilor şi a Ministerului Public, asigurându-se astfel acestora posibilitatea de a-şi formula apărările în faţa Curţii Constituţionale.Nici motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond şi trimiterea la decizii anterioare ale Curţii nu este întemeiat. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituţională într-o cauza şi neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecinţa, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi art. 330 şi 330^2 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale în raport cu practica constanta a Curţii.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Constantinescu Cezar împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 17 iunie 1997.–––––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește