DECIZIE nr. 232 din 16 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Girleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al Judecătoriei Focsani, judeţul Vrancea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor (Marian Girleanu şi Nicolae Abagiu), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acelaşi text de lege, constatând ca dispoziţia „numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an”, prevăzută de acest text, este neconstitutionala.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 8.778/1999, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Girleanu, personal, printr-o cerere scrisă, şi prin apărător, în şedinţa de judecată, într-un proces penal pornit împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la apărare, întrucât limitează posibilitatea reprezentării inculpatului în faţa primei instanţe.Judecătoria Focsani, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se considera ca "Posibilitatea ca inculpatul să fie reprezentat, doar în condiţiile în care pedeapsa ce urmează a fi aplicată este închisoarea de cel mult un an sau amenda, constituie o garanţie a dreptului la apărare, prevăzut de dispoziţiile art. 6 şi art. 171 din Codul de procedură penală. Prezenta personală a acestuia la judecata creează condiţiile pentru buna organizare a apărării, prin propunerea de probe, ridicarea unor excepţii, posibilitatea de a pune întrebări persoanelor audiate pe parcursul cercetării judecătoreşti […], nefiind exclusa asistarea de către avocatul desemnat din oficiu sau ales de către inculpat". Instanţa mai arata ca art. 24 din Constituţie prevede "dreptul părţii implicate într-un proces de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu şi nu dreptul la reprezentare".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepţia nu este intemeiata, având în vedere ca "Obligaţia inculpatului de a fi prezent la judecata constituie o garanţie şi nu o atingere a dreptului la apărare, drept consacrat prin art. 24 din Constituţie, întrucât condiţiile de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, în care se desfăşoară judecata, oferă inculpatului cadrul necesar realizării apărării în procesul penal. În plus, prezenta inculpatului oferă instanţei posibilitatea de a investiga direct personalitatea sa, aspect deosebit de important în procesul de individualizare a pedepsei". În susţinerea acestui punct de vedere se invoca şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 48/1997 şi nr. 34/1999.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "În cursul judecaţii inculpatul poate fi reprezentat:a) la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea ei după desfiinţarea hotărârii în apel sau după casare de către instanţa de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an." … Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii care îi interzic dreptul de a fi reprezentat în instanţa de către apărătorul ales sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, conform cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentei cauze, Curtea constata, pe de o parte, ca textul de lege criticat nu distinge între cauzele care determina absenta inculpatului, iar pe de altă parte, ca prevederile art. 24 din Constituţie garantează necondiţionat dreptul la apărare, precum şi dreptul părţilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat, ales sau numit din oficiu. În raport cu aceste prevederi constituţionale, inculpatul nu poate fi determinat să se prezinte la judecarea cauzei sale prin instituirea unei obligaţii pe care el nu o poate îndeplini, indiferent din ce motive, iar interzicerea reprezentării lui în instanţa trebuie privită ca o încălcare a dreptului sau la apărare.Aceste argumente au determinat Curtea să îşi reconsidere jurisprudenta anterioară. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală şi a decis ca dispoziţia "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" este neconstitutionala.Cu acel prilej Curtea a reţinut ca, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Din aceasta perspectiva Curtea a stabilit ca realizarea dreptului la apărare al inculpatului în orice proces penal – în sensul prevederilor art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, asa cum acestea sunt interpretate şi aplicate în jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului – presupune asigurarea posibilităţii reprezentării sale de către un avocat în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti.De asemenea, în aceeaşi decizie Curtea a reţinut ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt contrare şi principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât inculpatul este singura parte din proces care nu poate fi reprezentată în toate situaţiile.Soluţia adoptată şi considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 14 iulie 2000 sunt valabile şi în prezenta cauza.Întrucât la data sesizării Curţii Constituţionale menţionată decizie nu fusese încă pronunţată, în speta nu sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei decizii urmează să fie admisă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Girleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al Judecătoriei Focsani, judeţul Vrancea, şi constata ca dispoziţia "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevăzută la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, este neconstitutionala.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește