DECIZIE nr. 231 din 9 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" – S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Astra Nova Security" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.915/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.805D/2009 şi nr. 7.107D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 7.107D/2009 la Dosarul nr. 6.805D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.617/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea.Prin Decizia civilă nr. 1.337R, pronunţată în Dosarul nr. 13.915/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" – S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Astra Nova Security" – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, prin posibilitatea acordată instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei la executare de a dispune cu privire la suspendarea executării, dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prevăzute de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, este neconstituţională reglementarea care, condiţionând suspendarea executării silite de plată unei cauţiuni, nu reglementează suspendarea de drept a executării silite în cazul formulării de către debitor a contestaţiei la executare.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, având ca obiect dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se arată, în esenţă, că textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie, cât şi cu art. 284 din Codul muncii, care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncă în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe, legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se facă la sediul debitorului sau al terţului poprit. Întrucât, în speţă, sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limitează liberul acces la justiţie al salariaţilor-creditori, care sunt nevoiţi să se deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.Pe de altă parte, autorii excepţiei consideră că reglementarea criticată favorizează organele de executare silită de la sediul debitorilor.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Măsura suspendării reprezintă o garanţie procesuală pentru ca o executare silită, în privinţa căreia există motive pentru promovarea unei contestaţii la executare şi care ar putea pune în mod serios în discuţie modalitatea de executare sau chiar valabilitatea titlului, să poată fi suspendată până ce se va pronunţa soluţia asupra contestaţiei. În funcţie de aspectele contestate, instanţa va aprecia dacă se impune sau nu oprirea activităţii execuţionale, suspendarea executării silite fiind o măsură excepţională.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea şi decizia de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:– Art. 403 alin. 1: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";– Art. 453 alin. 1: "Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în cadrul unei jurisprudenţe constante, exemplu fiind Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.În ceea ce priveşte caracterul facultativ al suspendării executării silite, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa competentă are posibilitatea să aprecieze cu privire la oportunitatea dispunerii unei astfel de măsuri până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, ţinând seama de datele concrete ale cauzei deduse judecăţii. Instanţa se pronunţă asupra cererii de suspendare prin încheiere, care, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, poate fi atacată cu recurs, în mod separat. Aşa fiind, cu prilejul dezbaterilor contradictorii în faţa instanţei de fond sau a celei care judecă recursul, în ipoteza exercitării acestei căi de atac, părţile au posibilitatea de a-şi susţine opiniile în sensul necesităţii suspendării executării silite sau, dimpotrivă, a lipsei de temei a unei atare cereri.Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 403 din cod cuprind suficiente garanţii menite să asigure accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prin intermediul căruia părţile îşi pot valorifica drepturile consacrate de Legea fundamentală.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a statuat că textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi.De asemenea, este nefondată şi critica autorilor excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" – S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Astra Nova Security" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.915/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește