DECIZIE nr. 231 din 5 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/2003



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/2003, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. – Sucursala Constanta în Dosarul nr. 1.120/COM/2002 al Curţii de Apel Constanta – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.120/COM/2002, Curtea de Apel Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. – Sucursala Constanta.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 raportate la cele ale art. 49, art. 123 alin. (2) şi art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât creditorii nu se mai pot adresa justiţiei pentru recuperarea creanţelor lor datorită faptului ca prin declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se suspenda toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului sau averii sale.Curtea de Apel Constanta – Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanţa aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:– Art. III: "(1) Exerciţiul acţiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, faţă de societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine majoritatea din capitalul social, care înregistrează obligaţii bugetare de peste jumătate din totalul datoriilor înscrise în evidenţa contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creşterea atractivităţii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.(2) Suspendarea va fi pronunţată de instanţa competenţa pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an. … (3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară. … (4) În urma privatizării societăţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecătorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor." … În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 123 alin. (2): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care a statuat ca sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu contravine principiului liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. Acest principiu include dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, precum şi dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declansat, până la soluţionarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, drept care, în speta, este numai suspendat, nu suprimat. În condiţiile în care măsura suspendării nu operează de drept, ci în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii şi toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa înfăţişeze instanţei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea acţiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de lege.De asemenea, Curtea a mai reţinut ca titularii drepturilor de creanta, care au solicitat deschiderea procedurii faţă de societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată, au posibilitatea ca la închiderea procedurii speciale prevăzute de art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 să îşi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societăţii privatizate.Asadar, atât măsura suspendării, cat şi închiderea procedurii prevăzute de lege au loc în cadru judiciar, în faţa instanţei competente, neputându-se retine, în consecinţa, ca prin textul de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate s-ar restrânge exerciţiul dreptului sau însuşi dreptul de liber acces la justiţie.Pentru aceleaşi considerente Curtea nu a primit nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 ar fi contrare prevederilor art. 49 din Constituţie deoarece s-ar restrânge dreptul creditorilor de a-şi realiza creanţele pe care le au asupra societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. S-a reţinut ca textul de lege criticat este un text de procedura, deci fără efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenţa legiuitorului.Curtea a apreciat ca neîntemeiată şi critica privind infrangerea prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), retinand ca măsura suspendării răspunde tocmai exigenţei formulate de Constituţie, fiind menita sa salveze societăţile comerciale în dificultate pentru ca acestea să îşi poată îndeplini în continuare funcţiile economice pentru care au fost create, precum şi toate obligaţiile ce decurg din aceste funcţii, inclusiv aceea de a-şi achită obligaţiile faţă de creditori.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.În sfârşit, Curtea constata că nu se poate retine pentru soluţionarea excepţiei nici o legătură semnificativă între dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale ale art. 123 alin. (2) referitoare la independenta judecătorilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/2003, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. – Sucursala Constanta în Dosarul nr. 1.120/COM/2002 al Curţii de Apel Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește