DECIZIE nr. 231 din 5 iulie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daune morale



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998, şi ale art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative, excepţie ridicată de Fundaţia Editura Revista „România Mare” şi de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 5.656/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, arătând ca în jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 şi nici celor ale art. 54 din Constituţie. Se mai susţine ca scutirea de taxa judiciară de timbru, instituită prin dispoziţiile legale atacate, nu poate determina exercitarea drepturilor procesuale prin abuz de drept, pe lângă alte motive şi pentru acela ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53 din anul 2000 a fost instituită plata unei cauţiuni care trebuie să fie plătită de cel care introduce acţiune pentru acordarea de despăgubiri pentru daune morale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 14 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 5.656/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998, precum şi a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative, excepţie ridicată de Fundaţia Editura Revista „România Mare” şi de Corneliu Vadim Tudor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998, precum şi ale art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, introduse prin aceleaşi acte normative, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 54 din Constituţie, deoarece „se creează o categorie de persoane privilegiate care pot sa introducă acţiuni fără satisfacerea taxei de timbru precum şi o alta categorie care este supusă cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanţilor”. Se mai susţine ca dispoziţiile criticate impun condiţii de exercitare a drepturilor procesuale care reprezintă un mijloc artificial prin care se acordă înlesniri „pentru introducerea unor acţiuni de o anumită categorie”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 54 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, astfel cum au fost modificate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 54 din Constituţie, întrucât scutirea în discuţie „decurge din însăşi natura nepatrimonială a valorilor ocrotite: onoarea şi demnitatea”, iar instituirea unei taxe proporţionale cu valoarea despăgubirilor ar face ineficiente dispoziţiile constituţionale care ocrotesc demnitatea şi onoarea, precum şi datorită faptului ca legiuitorul poate reglementa excepţii de la obligaţia generală de plată a taxelor judiciare de timbru. În plus, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 s-a instituit obligaţia reclamantului de a depune o cauţiune, stabilită la o cota de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, „care poate să funcţioneze ca o contrapondere a tendintei reclamantului de a solicita sume exorbitante pentru acest tip de daune”. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998, se apreciază ca aceasta a fost ridicată în mod greşit, întrucât autorii excepţiei au avut în vedere, şi de această dată, dispoziţiile art. 15 lit. f^1), iar nu pe cele ale art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată.Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin Încheierea din 14 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998, precum şi ale art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative.Curtea, analizând cererea privind excepţia de neconstituţionalitate, retine ca aceasta a fost ridicată numai cu privire la dispoziţiile art. 15 lit. f^1), introduse în Legea nr. 146/1997 prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998. Se observa însă ca art. 15 lit. f^1) a fost introdus, în realitate, prin dispoziţiile cuprinse în art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 112/1998, iar nu prin dispoziţiile cuprinse la art. I pct. 5. Prin urmare, Curtea constata ca excepţia, asa cum a fost ridicată de autori, vizează numai dispoziţiile art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998), astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 112/1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998), prin care în art. 15 din Legea nr. 146/1997 a fost introdusă dispoziţia prevăzută la lit. f^1). Aceste dispoziţii se referă la „stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice;”.Curtea mai constata însă ca şi aceste dispoziţii au fost, la rândul lor, modificate anterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000), dispoziţii care au următorul cuprins: „Litera f^1) a articolului 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se modifica şi va avea următorul cuprins:lt; lt;f^1) stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine; gt; gt;"În consecinţa, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestui text legal în vigoare atât la data ridicării excepţiei, cat şi la data soluţionării acesteia.Autorii excepţiei susţin ca aceste dispoziţii legale, care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel determinat, sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, conservate prin actele normative modificatoare, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 173 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reţinut ca „instituirea unor excepţii (scutiri de plată taxei) de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, lt; lt;Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege gt; gt;. Stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia lt; lt;Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice gt; gt;”. De asemenea, prin Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, Curtea Constituţională a statuat ca rămâne „la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală”. În concluzie, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost incalcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Referitor la susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 54 din Constituţie, prin aceea ca ele creează o categorie de persoane "care este supusă cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanţilor", Curtea constata ca legiuitorul a instituit prin alte norme juridice o garanţie procesuala a exercitării drepturilor fundamentale cu buna-credinţa. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000, „Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnităţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanţa civilă referitoare la stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daune morale trebuie să depună o cauţiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate”.Instituirea acestei garanţii legale are menirea sa salvgardeze ordinea de drept prin descurajarea abuzului de drept.De altfel, cauţiunea se restituie de îndată reclamantului, după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a admis acţiunea pentru acordarea despăgubirilor pentru daune morale, ori aceasta, dimpotriva, se eliberează pârâtului integral, în cazul în care cererea reclamantului a fost respinsă tot printr-o hotărâre irevocabilă, însă numai cu condiţia ca pârâtul sa fi solicitat despăgubiri pentru daunele pricinuite de proces şi, după caz, cheltuieli de judecată; mai mult decât atât, în acest din urmă caz se restituie reclamantului suma ce rezultă din diferenţa dintre valoarea despăgubirilor acordate pârâtului şi valoarea cauţiunii.Având în vedere toate aceste considerente, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca nefondata.Faţa de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000, excepţie ridicată de Fundaţia Editura Revista „România Mare” şi de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 5.656/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește