DECIZIE nr. 231 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „O.N.T Carpaţi” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.412/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.412/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „O.N.T Carpaţi” – S.A. din Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 1 alin. (3), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că prevederile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 lezează drepturile şi interesele legitime ale creditorilor, creând un regim discriminatoriu, de favoare pentru debitorii instituţii publice, şi o protecţie sporită a proprietăţii private a instituţiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creanţe certe, lichide şi exigibile. Exceptarea tuturor bunurilor ce sunt în proprietatea privată a instituţiilor publice, precum şi a tuturor veniturilor acestor instituţii de la executarea obligaţiilor de plată ce le revin acestora contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, se arată că şi acestea sunt neconstituţionale, deoarece creează un statut privilegiat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului prin scutirea de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe în cazul cererilor formulate de acesta şi în cazul altor acte procedurale efectuate de şi pentru acesta în orice fel de cauze.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 este neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, se arată că acestea contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate prin care sunt reglementate condiţiile de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creează o stare de imposibilitate pentru creditori de a-şi pune în executare o hotărâre judecătorească pronunţată împotriva instituţiilor publice, în situaţia în care acestea nu plătesc de bunăvoie. Executarea unei hotărâri judecătoreşti este considerată a fi parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul având obligaţia de a se supune unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva lui, executarea unei hotărâri neputând fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.În continuare, se arată că dispoziţiile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 contravin şi prevederilor art. 44 din Constituţie prin instituirea de către normele criticate a unor limite ale executării hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva instituţiilor publice, creându-se un exces de protecţie pentru instituţiile publice în raporturile acestora cu creditorul privat. Finalitatea de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice pe care a avut-o în vedere legiuitorul apare nu numai ca excesivă, ci şi instituită în detrimentul creditorilor statului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie:– dispoziţiile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002;– dispoziţiile art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului; alin. (1) şi (2) ale art. 85^1 şi 86 au fost modificate prin art. II pct. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 294/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005; alin. (3) al art. 85^1 a fost modificat prin pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 184/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002: „Executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.”;– Art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002: „În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plăţi dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii.”;– Art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998: „(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi ale art. 720^8 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul şi recursul suspendă de drept executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile îndreptate împotriva A.V.A.S.(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin. 3 şi ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acţiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de drept executarea sentinţei arbitrale până la data soluţionării irevocabile a acţiunii în anulare. … (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 30 iunie 2006 inclusiv."; … – Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998: „Cererile formulate de A.V.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, reţinând că ordonanţa a cărei constituţionalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfăşurării activităţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. De asemenea, Curtea a constatat că ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a activităţii ce constituie însăşi raţiunea de a fi a unor astfel de instituţii. Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie că, deşi prin dispoziţiile legale criticate se instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, executarea silită a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice nu este împiedicată, de vreme ce, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, se instituie obligaţia ordonatorilor de credite de a lua toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii. Instituirea de restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiţie. Atâta vreme cât prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garantează creanţele asupra statului, nu precizează că realizarea creanţelor presupune executarea lor de îndată, atunci condiţiile instituite în această materie prin ordonanţă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei. Ele urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, astfel încât nu fac decât să dea expresie obligaţiei constituţionale a garantării obligaţiilor asupra statului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că prin Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, a statuat că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Aşadar, este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice. În plus, această scutire îşi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat, alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare a acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public. Curtea a constatat că scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din principiile statuate în art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât în cadrul procesului ambele părţi beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că, potrivit alin. (3) al art. 85^1, „dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 30 iunie 2006 inclusiv”. Prin urmare, se constată că, la data sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi-au încetat aplicabilitatea. Or, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti ori de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „O.N.T Carpaţi” – S.A. în Dosarul nr. 9.412/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește