DECIZIE nr. 231 din 15 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihaela Pîrvu în Dosarul nr. 1.674/57/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 256D/2011.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.674/57/2010, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Mihaela Pîrvu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei soluţii de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât este inadmisibil ca într-un stat de drept să se aştepte consumarea de acte abuzive, dată fiind reaua-credinţă explicită a agenţilor puterii executive, acte care să fie supuse controlului judiciar abia după ce fondul procesului ajunge în faţa unei instanţe judecătoreşti necompetente teritorial. În acest sens arată că procurorul ierarhic superior nu a înţeles faptul că plângerea împotriva ordonanţei de disjungere, respectiv împotriva ordonanţei de reunire a cauzei disjunse viza numai aspectul disjungerii cu acelaşi prilej şi a unor acte materiale comise de un alt inculpat. Consideră că astfel au fost încălcate dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la cazurile de indivizibilitate şi la disjungere.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece apărarea drepturilor procesuale ale făptuitorului sau inculpatului este asigurată prin prevederile art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, iar limitarea plângerilor este justificată de necesitatea asigurării celerităţii urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât actele de urmărire penală sunt supuse unui examen de legalitate şi regularitate de către instanţa de judecată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere în acest sens la Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2012.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins: „Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică, în realitate, modul de interpretare şi de aplicare a legii de către procurorul de caz şi cel ierarhic superior, invocând "reaua-credinţă explicită a agenţilor puterii executive". Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihaela Pîrvu în Dosarul nr. 1.674/57/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește