Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 10 iulie 2003
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 şi art. 284 din Codul de procedură penală şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 9.414/2001 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire. Totodată, arata că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la apărare, întrucât părţile beneficiază de dreptul de a formula apărări (prin ridicarea de excepţii procesuale, prezentarea de probe, exercitarea căilor de atac etc.), în deplin acord cu prevederile constituţionale. Mai arata că nu se poate susţine nici încălcarea art. 51 din Constituţie, deoarece procesul penal se desfăşoară pe baza unor reguli stabilite prin lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 9.414/2001, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Excepţia a fost ridicată de Marin Frunza, parte civilă în dosarul menţionat, având ca obiect un proces de abuz de încredere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege menţionate încalcă drepturi şi principii constituţionale prevăzute în art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept, în art. 4, referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, în art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 15, referitoare la universalitatea drepturilor, în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 24, referitoare la dreptul la apărare, în art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, şi în art. 144 alin. (1) lit. c), referitoare la excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, autorul excepţiei susţine ca drepturile constituţionale enumerate îi sunt vătămate prin faptul ca acţiunea penală pentru infracţiunea de abuz de încredere nu poate fi pusă în mişcare şi din oficiu şi ca plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de doua luni direct la instanţa de judecată. Se mai arata ca, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, „unora dintre justiţiabili nu li se înaintează excepţia la Curtea Constituţională, iar altora excepţia este trimisa Curţii Constituţionale”, ceea ce constituie o discriminare.Judecătoria Galaţi arata ca dispoziţiile art. 213 alin. 2 din Codul penal au fost instituite în beneficiul părţii vătămate şi nu încalcă egalitatea în faţa legii. Nici art. 279 din Codul de procedură penală nu este de natura sa aducă atingere drepturilor fundamentale ale omului. La fel, dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală, referitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile, nu pot reprezenta o încălcare a libertăţilor omului, ci fixează un termen rezonabil în care persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă. În ce priveşte art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la procedura excepţiei de neconstituţionalitate, criteriile aduse nu au legătură cu acest articol, iar împotriva încheierii instanţei, privitoare la excepţia ridicată, partea interesată poate exercita calea de atac o dată cu fondul. Dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, au ca scop prevenirea exercitării abuzive a unor astfel de drepturi, asa încât nu se poate afirma ca ar încalcă libertăţile fundamentale ale omului.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili regulile de desfăşurare a procesului penal, soluţie ce rezultă din prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3) din Constituţie. În situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispoziţiile art. 213 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Textele legale criticate ca neconstituţionale sunt următoarele:– Art. 213 alin. 2 din Codul penal: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală." (Prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" din art. 213 alin. 2 din Codul penal este neconstitutionala.);– Art. 279 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul de procedură penală: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.Plângerea prealabilă se adresează:a) instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui." ; … – Art. 284 din Codul de procedură penală: "În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana indreptatita a reclama a ştiut cine este făptuitorul."Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare mai multor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 şi art. 144 alin. (1) lit. c). Într-o motivare sumară şi confuza, autorul excepţiei arata ca dispoziţiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, care prevăd ca acţiunea penală, pentru aceasta infracţiune, poate fi pusă în mişcare numai la plângerea prealabilă, precum şi dispoziţiile art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală, care prevăd procedura şi termenul de introducere a plângerii prealabile, îl împiedica să-şi realizeze drepturile garantate de Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, autorul excepţiei se referă la posibilitatea pe care o are instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate de a respinge excepţia ca inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională [potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată], de unde trage concluzia ca se creează o discriminare între justiţiabilii a căror excepţie este trimisa spre soluţionare Curţii Constituţionale şi cei a căror excepţie este respinsă de instanţa ca inadmisibila.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată, deci şi procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, instituirea acestei proceduri este determinata de ratiuni de politica penală. Ea se instituie pentru acele infracţiuni la care persoana vătămată nu doreşte, de cele mai multe ori, aducerea în faţa justiţiei a conflictului de drept creat prin săvârşirea infracţiunii, motiv pentru care legea a prevăzut ca acţiunea penală, pentru aceste infracţiuni, sa nu fie pusă în mişcare şi exercitată decât în urma manifestării explicite de voinţa, în acest sens, din partea persoanei vătămate. Fără aceasta manifestare de voinţa conflictul de drept penal se stinge fără a fi adus în justiţie, soluţie deopotrivă convenabila persoanei vătămate şi societăţii, interesată în soluţionarea temeinica, reală şi definitivă a conflictelor interumane. Procedura plângerii prealabile nu poate fi contrară drepturilor persoanei vătămate, pe care, dimpotriva, le serveşte pe deplin. De asemenea, reglementarea plângerii prealabile prin dispoziţiile art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală nu aduce atingere nici unuia dintre principiile sau dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, care reglementează procedura soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate, acestea, pe de o parte, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, iar pe de altă parte, nu sunt contrare prevederilor constituţionale.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţia ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 9.414/2001 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────────