DECIZIE nr. 229 din 18 mai 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Toader şi Irina Toader în Dosarul nr. 8.537/2003 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.537/2003, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sorin Toader şi Irina Toader, părţi vătămate recurente în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi, respectiv, în art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicată. Se motivează că prin textul criticat "se realizează o discriminare în ce priveşte tratamentul juridic aplicat pentru infracţiunile de drept comun, care sunt săvârşite de militari şi de persoane care au calitatea de notar public, judecător etc., deşi nimeni nu este mai presus de lege".În fapt, autorii excepţiei i-au chemat în judecată pe numiţii Sorin Pantea şi Gabriela Pantea pentru săvârşirea faţă de ei a infracţiunilor de ameninţare, insultă şi calomnie, prevăzute în art. 193, respectiv în art. 205 şi 206 din Codul penal. Judecătoria Aleşd, prin Sentinţa penală nr. 331/2003, a hotărât, în baza art. 285 din Codul de procedură penală, scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre soluţionare Parchetului Militar Oradea, cu motivarea că Sorin Pantea are calitatea de militar. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs autorii excepţiei, iar în faţa Tribunalului Bihor au ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Tribunalul Bihor – Secţia penală consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că nu se încalcă prevederile art. 16 şi 124 din Constituţie, republicată, prin faptul că plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, dacă aceasta este îndreptată împotriva unor persoane care au o calitate specială.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul apreciază că dispoziţiile criticate sunt norme procesuale de competenţă, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, care nu garantează acest acces la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul având posibilitatea instituirii unor reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Se arată totodată că regula instituită prin dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Astfel, este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor procesuale necesare bunei administrări a justiţiei, cu respectarea ansamblului normelor constituţionale.Referitor la pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicată, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu vizează nici unul dintre criteriile de discriminare prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicată. În concluzie, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că, în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, republicată, critica dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece există o diferenţă între situaţia grupului de făptuitori care cuprinde civili şi militari şi situaţia grupului de făptuitori format numai din civili. Deosebirea este dată de prezenţa militarilor, care sunt supuşi unui tratament juridic diferit, în sensul că legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la organul competent să efectueze urmărirea penală. Se apreciază că este neîntemeiată şi critica dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicată, întrucât prin textele criticate se asigură tocmai accesul liber la justiţie, în scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei vătămate. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală faţă de prevederile art. 124 din Constituţie, republicată, Avocatul Poporului apreciază că textul constituţional invocat, care se referă la înfăptuirea justiţiei, nu are incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziţii care prevăd că plângerea prealabilă se adresează "organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1".Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), potrivit cărora: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; (2) Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), conform cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime; (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept; (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum şi ale art. 124 alin. (2), care prevăd că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie, republicată, prin Decizia nr. 134 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 29 aprilie 2004.Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii, întrucât "stabilirea unor reguli speciale de competenţă după calitatea persoanei şi a unor reguli de procedură diferite pentru anumite situaţii nu reprezintă o încălcare, ci o confirmare a principiului egalităţii, care presupune tratamente juridice deosebite pentru situaţii diferite".Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie, deoarece prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite, semnificaţia prevederilor înscrise în alin. (2) al art. 21 din Constituţie, republicată, fiind aceea că "legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social".În sfârşit, în cadrul aceleiaşi decizii, Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil [drept garantat de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum a fost revizuită, text constituţional invocat de altfel de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate], întrucât "textul criticat nu opreşte părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil".Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia adoptată prin decizia citată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea mai constată că dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, contrar celor susţinute de autorii excepţiei. Astfel, stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, a unor reguli speciale de sesizare a organelor judiciare pentru anumite situaţii limitativ stabilite de lege nu este de natură să aducă atingere principiului constituţional ce consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, câtă vreme aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Toader şi Irina Toader în Dosarul nr. 8.537/2003 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește