DECIZIE nr. 229 din 17 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Bora Ileana împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 11 iunie 1997 şi apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 10 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Bora Ileana.Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Bora Ileana, pentru următoarele motive: decizia Curţii Constituţionale contravine principiului separarii puterilor în stat, instanţele judecătoreşti fiind singurele în drept a soluţiona cererile de revendicare a imobilelor intrate în mod abuziv în proprietatea statului; prevederile art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în situaţia de faţa, instanţele judecătoreşti nedepasindu-şi competenţa.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunţare.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Primul motiv de recurs, prin care se susţine ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât numai instanţele judecătoreşti au competenţa de a soluţiona cererile de revendicare a imobilelor intrate în mod abuziv în proprietatea statului, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională nu statuează decât asupra problemelor de drept. Prin decizia criticata şi, respectiv, deciziile nr. 73 din 4 iunie 1996 şi nr. 96 din 24 septembrie 1996, la care aceasta face trimitere, Curtea nu s-a pronunţat în legătură cu situaţia de fapt din dosar, ci a statuat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă în raport cu textele din Constituţie invocate de recurenta în susţinerea excepţiei. Cercetarea problemelor de fapt, ridicate de acţiunea recurentei, este de resortul exclusiv al instanţei chemate să soluţioneze cauza şi nu al Curţii Constituţionale.Şi cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional şi, respectiv, inaplicabil în situaţia de faţa instanţele de judecată nedepasindu-şi competenţa, urmează a fi respins.Dispoziţiile art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă prevăd ca procurorul general poate ataca cu recurs în anulare acele hotărâri judecătoreşti irevocabile în care instanţa a depăşit atributele puterii judecătoreşti.În contenciosul constituţional problema care se cere a fi rezolvată este de a stabili dacă textul criticat, în speta art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, violeaza sau nu prevederile Constituţiei, şi nu de a cunoaşte cum a fost aplicat acest text de către procurorul general prin declararea unor recursuri în anulare. Acest ultim aspect este de competenţa exclusiva a instanţelor de judecată legal sesizate.Art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă nu este contrar principiului separaţiei puterilor. Sensul textului criticat este tocmai acela ca autorităţile judecătoreşti acţionează în anumite limite, conforme cu rolul lor constituţional derivând din chiar principiul separaţiei puterilor. Depăşirea acestora reprezintă o încălcare a principiului invocat de recurenta, fapt care este sancţionat prin posibilitatea declarării recursului în anulare de către procurorul general, potrivit art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Bora Ileana împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 17 iunie 1997.–––––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește