DECIZIE nr. 229 din 16 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arcas” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.484/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă Gheorghe Paraschiv, reprezentantul Societăţii Comerciale "East Europ Trading" S.A. din Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi (Societatea Comercială "Arcas" – S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Pentaco" – S.A. din Bucureşti), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Societăţii Comerciale "East Europ Trading" – S.A. din Bucureşti, considerând ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt norme de natura procedurala care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, se stabilesc prin lege. Se arata ca astfel de norme pot aduce atingere unor prevederi constituţionale dacă ingradesc exercitarea unor drepturi sau a unor libertăţi constituţionale, ceea ce însă nu este cazul în speta. În final se solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 21 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 6.484/1998, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Arcas” – S.R.L. din Bucureşti, debitoare într-o cauza al carei obiect îl constituie cererea de deschidere a procedurii falimentului, formulată de creditorii: Societatea Comercială „Pentaco” – S.A. şi Societatea Comercială „East Europ Trading” – S.A., ambele din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prevederile art. 59 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, prin limitarea la un timp foarte scurt a propunerii planului de reorganizare şi continuarea activităţii debitorului, respectiv la termenul de 30 de zile de la deschiderea procedurii şi posibilitatea prelungirii de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile, încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţia României”, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Se arata în acest sens ca şi în situaţia în care debitorul, după expirarea termenului prevăzut, eventual prelungit, ar ajunge într-o situaţie favorabilă pentru lichidarea datoriilor, acesta este împiedicat în valorificarea factorilor de producţie. În opinia autorului excepţiei, prin dispoziţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, „se desavarseste cadrul legislativ nefavorabil libertăţii comerţului şi valorificării tuturor factorilor de producţie”, contrar dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia nu este intemeiata, întrucât "este normal ca pentru depunerea planului de reorganizare să fie stabilit un termen de decădere având în vedere rolul pe care trebuie să-l îndeplinească planul în procedura lichidării, precum şi celeritatea judecării cauzelor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995„.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, având în vedere ca "stabilirea unui termen limita în cursul căruia debitorul sau celelalte părţi interesate, menţionate la alin. (1) al art. 59, pot supune atenţiei creditorilor un plan de reorganizare (lato sensu), se bazează pe realitatile economice […], ca şi pe continua degradare valorică a averii debitorului, care dau naştere, în consecinţa, la diminuarea corespunzătoare a cotei falimentare pe care creditorii o vor recupera". Pe de altă parte, se arata în continuare, "art. 128 din Legea nr. 64/1995, republicată, stabileşte ca prevederile acesteia se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilă şi ale Codului comercial, iar, în acest fel, instituţia termenului de decădere se aplică, în mod corespunzător, şi în procedura de insolventa, debitorul fiind îndreptăţit să prezinte un plan şi după expirarea celor maximum 90 de zile, în condiţiile prevăzute de art. 103 din Codul de procedură civilă”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au următorul cuprins: „(4) Planul va trebui să fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile.(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (4) conduce la decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia tribunalului, la procedura falimentului." … Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora: "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" … Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Legii nr. 64/1995, republicată, sunt de natura procedurala, asa cum rezultă de altfel chiar din titlul legii: „privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului”. Or, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Asa fiind, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea normelor procedurale, inclusiv a termenelor în care trebuie îndeplinite anumite acte procedurale, pentru ca acestea să poată produce efecte. O norma procedurala poate să aducă atingere unor prevederi constituţionale în cazul în care împiedica sau ingradeste exercitarea unor drepturi sau libertăţi consacrate de Constituţie. În speta de faţa însă nu aceasta este situaţia, pentru ca societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată, la fel ca oricare altă persoană legată printr-un interes de aceasta stare, are la dispoziţie un timp suficient spre a elabora şi a depune un eventual plan de reorganizare ori de lichidare. Durata acestei perioade se întinde până la introducerea cererii în justiţie şi deschiderea procedurii, precum şi după deschiderea acesteia, în cadrul termenului de 30 de zile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 60 de zile.Curtea retine ca soluţionarea operativă a litigiilor de aceasta natura este impusa de interesul legat de stingerea consecinţelor insolvabilitatii unui comerciant şi de recuperarea creanţelor. Autorul excepţiei pretinde de fapt prelungirea sine die a termenului în care se poate depune un eventual plan de reorganizare sau de lichidare. Aceasta ar fi de natura sa determine persistenta incertitudinii şi tergiversarea rezolvarii litigiilor, ceea ce lezeaza în mod evident interesele legitime ale celorlalte părţi. Se constata ca tocmai dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie pretins incalcate de dispoziţiile legale atacate – creează în sarcina statului obligaţia de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, iar aceste dispoziţii îi vizează, deopotrivă, pe toţi agenţii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cat şi pe creditori, faţă de care se impune crearea condiţiilor corespunzătoare pentru recuperarea creanţelor. De asemenea, Curtea retine ca nerezolvarea situaţiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societăţii comerciale, întrucât aceasta determina existenta în lant a arieratelor, diminuarea capacităţii de plată şi afectează implicit posibilitatea continuării activităţii altor agenţi economici, având efecte şi asupra realizării veniturilor bugetului public naţional.În sfârşit, cu privire la critica potrivit căreia dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate aduc atingere drepturilor şi intereselor persoanelor care, datorită unor cauze obiective, nu au putut depune planul de reorganizare sau de lichidare înlăuntrul termenului de decădere, Curtea constata ca nici aceasta critica nu este intemeiata, pentru ca şi în asemenea situaţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora neîndeplinirea actului de procedura în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, "[…] afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte ca a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei". Asadar, acel act procedural poate fi valabil îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 125 alin. (3), al art. 134 alin. (2) lit. a), al art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arcas” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.484/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește